O atenţie sporită în studierea creativităţii tehnice se atribuie analizei structurii şi condiţiilor de dezvoltare a aptitudinilor tehnice şi tehnologice. După definiţia lui С.Л. Рубинштейн, aptitudinile se formează pe parcursul vieţii. Dezvoltarea lor este condiţionată de particularităţile înnăscute anatomo-fiziologice a organismului, în prim rînd a sistemului nervos. Prin muncă şi instruire se formează şi se perfectează aptitudinile oamenilor; prin fapte şi acţiuni cotidiene se formează şi se căleşte caracterul [1]. În ştiinţă s-a stabilit opinia unică că, între aptitudini şi componentele lor de bază, de care depinde activitatea de succes a omului (cunoştinţe, preceperi, deprinderi), nu putem pune semnul egal şi, în acelaşi timp, nega unitatea lor. Nu putem vorbi despre aptitudinile de construire ale omului, dacă el n-a fost preventiv învăţat pentru o astfel de activitate, n-au încercat să-i dezvolte priceperile necesare. Evident că, doar în procesul instruirii pentru a construi se poate identifica dacă cel ce învaţă are aptitudini. Н.Д. Левитов deosebeşte în aptitudinile tehnice două tipuri de activităţi: executivă, care se îndeplineşte conform instrucţiunii bine determinate, şi creativă – lucrările de proiectare, raţionalizatoare şi inventive, care se caracterizează prin faptul că, ele necesită noi căi de echipare tehnică [2]. Dar, în opinia autorului, nu trebuie să tindem la o diferenţiere absolută ale ambelor tipuri de activităţi, deoarece aptitudinile tehnice constituie baza ambelor tipuri, deşi se manifestă la nivele diferite. Analizînd psihologia aptitudinilor tehnice Н.Д. Левитов [2] evidenţiază în ele înţelegerea tehnică şi măiestria tehnică. Înţelegerea tehnică este recunoaşterea corectă şi relativ rapidă a structurii şi funcţiei adaptării tehnice. În mod intuitiv aceasta se manifestă în cazul evidenţei particularităţilor individuale ale proceselor psihice la studenţi – perceperea raporturilor spaţiale (distanţei, dimensiunilor, figurilor, formelor), activitatea memoriei, imaginaţiei, gîndirii [3]. O importanţă mare în înţelegerea tehnică o are perceperea diferitor mecanisme în stare de repaos şi de lucru, adică în mişcare. Măiestria tehnică costă în operarea dibace a dispozitivelor tehnice, necesită raportarea tempoului şi calităţii lucrului, executarea mişcărilor exacte, cît şi a coordonării senzo-motorice. În rezultatele celor expuse mai sus concludem: - Aptitudinile se formează şi se dezvoltă în activitate, specificul căreia mijloceşte dezvoltarea capacităţilor tehnice. Astfel, în activitatea tehnică şi tehnologică se dezvoltă şi îşi găsesc aplicarea aptitudinile tehnice şi tehnologice. Dezvoltarea aptitudinilor tehnice şi tehnologice la viitorii profesori de educaţie tehnologică necesită rezolvarea unui şir de probleme metodologice şi didactice, legate organic cu conţinutul pregătirii profesionale: cu instruirea de producere, cu studierea disciplinelor speciale şi general tehnice şi tehnologice. - În activitatea creativă se deosebesc trei etape importante: punerea problemei, găsirea ideii, verificarea sau aplicarea practică. Prin proces al creaţiei tehnică şi tehnologică noi înţelegem o astfel de consecutivitate de idei sau evenimente, care conduce la formare unui sistem esenţial nou, care satisface scopurile şi obiectivele la momentul dat. - Formarele de bază aşe formării şi dezvoltări creativităţii tehnice şi tehnologice a studenţilor este creaţia tehnică şi pedagogică. Creativitatea pedagogică se deoasebeşte prin aceea că, conţinutul ei este crearea (formarea, educarea) omului, care este totdeauna irepetabil, unical. - În creativitatea tehnică şi tehnologică colectivă şi individuală o importanţă deosebită o are formarea abordării sistemice în procesul de cercetare.