Articolul precedent |
Articolul urmator |
661 14 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-30 08:50 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
75.021.32.035"XIX-XX" (1) |
Painting (407) |
SM ISO690:2012 DIACONU, Gheorghii. Pictura în acuarelă din secolele XIX-XX. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 15 mai 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2020, Vol.2, p. 56. ISBN 978-9975-3311-5-9. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Învățământul artistic – dimensiuni culturale Vol.2, 2020 |
||||||
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale" Chişinău, Moldova, 15 mai 2020 | ||||||
|
||||||
CZU: 75.021.32.035"XIX-XX" | ||||||
Pag. 56-56 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Pictura în acuarelă este una dintre cele mai răspândite tehnici din toate timpurile, însă până în sec. XIX era considerată minoră în raport cu pictura în ulei. S-a fonda ca artă independentă în 1804 în Anglia, odată cu apariția primei societăți a pictorilor în acuarelă fondată de William Frederick Wells. Iar în 1805 a avut loc și prima expoziție de lucrări în acuarelă. Prima jumătate a sec. XIX e considerată perioada înfloririi portretului, îndeplinit în diferite tehnici, cât și în acuarelă. Scopul pictorilor era, de a transmite starea celui portretizat: portret-psihologic, portret-caracterizare, portret-biografic realizate pe hârtie manuală sau carton Bristol, deseori se folosea creionul, guașa ș.a. Acuarela devine materialul principal de exprimare artistică, fiind solicitat în ilustrarea operelor literare. Pictura în acuarelă din a doua jumătate a sec. XIX aduce viziunii și elemente noi, moderniste, având impact asupra stilului de lucru a artiștilor. Se recurgea la compoziții bine gândite și se foloseau metodele pictării cu mai multe straturi, păstrând transparența și câștigănd perspectiva aeriană. În peisaje predominau figurile umane sau cele animale. Artiștii căutau să armonizeze toate elementele compoziționale ale lucrării pentru a câștiga un tot întreg. Acuarela sec. XX primește un nou impuls, prin laviuri și o bogată gamă a culorii. Datorită noilor tehnologii, apar vopsele în tuburi de metal sau în pastile uscate, realizate din pigmenți noi, care puteau fi folosite, atât în ateliere, cât și în plein-air, stimulând experimentarea artiștilor. Severitatea construcțiilor compoziționale, armonia și echilibrul culorilor, stăpânirea diferitelor tehnici – sunt calitățile care reflectă cel mai mult specificul operelor în acuarelă din a doua jumătate a sec. XX. Pe de o parte, sunt continuate tradițiile artei figurative realiste, pentru care optează majoritatea pictorilor, iar pe de alta, apar elemente experimentale, care au permis evoluarea manierei stilistice proprii. Apar și primele lucrări în acuarelă, pictate direct cu pensula pe hârtie, fără a fi folosit creionul. Pe teritoriul Moldovei pictura în acuarelă apare la răscrucea sec. XIX-XX, promovată de primii artiști plastici profesioniști. Cu o formulă estetică originală și multe variații de tehnici, pictura în acuarelă este solicitată în arta noastră contemporană. |
||||||
Cuvinte-cheie acuarelă, pictură, pictori, artistic, artiști, tehnici |
||||||
|