Since 1972 UNESCO has established a frame of protection for cultural and natural heritage (Convention concerning the protection of the World Cultural and Natural Heritage) and the “World Heritage List”, which it considers as having outstanding universal value. In 1994, at the Nara Conference, the Document on Authenticity was established, stating that “the protection and enhancement of cultural and heritage diversity in our world should be actively promoted as an essential aspect of human development”. Today, many factors affect the authenticity and integrity of cultural heritage: intensive tourism, excessive restoration works, new inappropriate investments or uncorrelated private interventions, etc. The debates on cultural heritage research, preservation and management have increased in recent years as the effect of UNESCO standards, namely to establish “an effective system of collective protection of the cultural and natural heritage of outstanding universal value, organized on a permanent basis and in accordance with modern scientific methods”. The problem of preservation, management, and promotion of heritage is of crucial importance from many points of views: scientific, technologic, socio-economic, and cultural. Romania owns eight properties forming part of the World Heritage List (two natural and six cultural sites). Another fifteen properties are included in the Tentative List. The reports concerning the situation of the World Heritage Sites in Romania are done periodically, but most are just a formality without any strategic development and sustainable management plans. There is a significant discrepancy between the visibility and importance given to the sites included on the World Heritage List. These problems could be prevented through better monitoring and management methods, while regional cooperation could be a driver for identifying the best ways to do so at a regional level. Only a common and integrated approach will make it possible to enrich UNESCO standards of preservation and maintain the World Heritage Site status.

Din 1972, UNESCO a instituit un cadru de protecție pentru patrimoniul cultural și natural (Convenția privind protecția patrimoniului cultural și natural mondial) și „Lista patrimoniului mondial”, pe care o consideră ca având o valoare universală deosebită. În 1994, la Conferința de la Nara, a fost înființat Documentul privind autenticitatea, precizând că „protejarea și îmbunătățirea diversității culturale și a patrimoniului din lumea noastră ar trebui promovată activ ca un aspect esențial al dezvoltării umane”. Astăzi, mulți factori afectează autenticitatea și integritatea patrimoniului cultural: turism intensiv, lucrări de restaurare excesive, noi investiții necorespunzătoare sau intervenții private necorelate etc. Problema conservării, gestionării și promovării patrimoniului este de o importanță crucială din mai multe puncte de vedere: științifice, tehnologice, socio-economice și culturale. România deține opt proprietăți care fac parte din Lista Patrimoniului Mondial (două situri naturale și șase situri culturale). Alte șaptesprezece proprietăți sunt incluse în lista indicativă. Rapoartele referitoare la situația siturilor de patrimoniu mondial în România sunt realizate periodic, dar majoritatea sunt doar o formalitate fără niciun fel de dezvoltare strategică și planuri de management. Există o discrepanță semnificativă între vizibilitatea și importanța acordată siturilor incluse pe lista patrimoniului mondial. Aceste probleme ar putea fi prevenite prin metode de monitorizare și gestionare mai bune, în timp ce cooperarea regională ar putea fi una dintre modalitîțile cele mai potrivite pentru un management eficient. Deoarece, doar o abordare comună și integrată va face posibilă respectarea standardelor UNESCO de conservare și menținerea statutului de patrimoniu mondial.