În condiţiile în care analiza lingvistică, în general, implică o serie de coordonate specifice (prin raportare, de exemplu, la aspectele nonverbale ale comunicării interumane), aceasta este realizată, în lucrarea de faţă, sub forma unui studiu aplicativ, prin prisma raportării elementelor de ordin teoretic la mesajul de tip publicitar, reflectat/concretizat într-un corpus de aproximativ 50 de contexte excerptate din reclamele difuzate la televiziunile din România. 1. La nivel intrapropoziţional se remarcă – din punct de vedere gramatical – o preponderenţă a persoanei a doua asociată vocativelor şi imperativelor (uneori, şi formelor verbale de indicativ prezent), precum şi o alternare de tip ,,bumerang metonimic” (şi nu numai) a valenţelor categoriale gramaticale de persoană şi număr: de exemplu, persoana a doua plural – persoana întâi plural (,,Vă prezentăm Toyota…”), persoana a treia singular – persoana întâi plural – persoana a doua singular (,,Această musculiţă trăieşte doar o zi […] Să ne gândim puţin…Dac-am trăi la fel de intens, ce viaţă-am avea! – Vodafone – Trăieşte fiecare clipă!”), persoana a treia singular – persoana întâi singular – persoana a doua singular – persoana întâi singular (,,Laura – una mie, una ţie, una mie”) etc.; de asemenea, capătă un rol deosebit din perspectiva comunicării de tip persuasiv valorificarea anumitor valenţe ale topicii şi caracterul iterativ al anumitor sintagme (gen ,,slogan publicitar”, nume de marcă etc.).  La nivel lexical/semantic, este semnificativă frecvenţa anumitor categorii de unităţi lexicale – cuvinte-cheie (nume, elemente definitorii etc. ale unui anumit produs versus altele din aceeaşi clasă) – ,,cuvinte-calitate”, ,,cuvinte-senzaţie”, ,,cuvinte-sentiment” (,,intens”, ,,simţi”, ,,gust”, ,,bucurie”, ,,vei iubi”) etc., în general, elemente lexical-semantice având trăsături ca [+ contextual], [+ subiectiv], [+ intersubiectiv/relaţional] etc. 2. La nivel interpropoziţional, accentul este pus pe structuri de tipul ,,dacă…atunci” (în cadrul unor raţionamente care urmăresc, în principiu, succesiunea realitate obiectivă – realitate subiectivă – o nouă realitate care se doreşte a fi o obiectivare a celei subiective, prin intermediul unui anumit produs), la nivel sintactic remarcându-se preponderenţa coordonării şi a construcţiilor apozitive, cu rol în sublinierea anumitor elemente ale demersului persuasiv – cel mai frecvent, construcţii în componenţa cărora sunt valorificate (resturi de) propoziţii/fraze şi/sau substitute ale acestora (de tipul Jacobs – Gustul care te prinde…”).  În ansamblul său, demersul de faţă se constituie într-o încercare de abordare a unui anumit tip de mesaj (cel publicitar) prin prisma coordonatelor comunicării interumane (persuasive), în general, şi ale codului reprezentat de limba română, în particular, ,,analiza lingvistică” fiind realizată din această dublă perspectivă.