Articolul abordează aspectele practice ale diagnosticului diferenţiat al sifilisului latent recent şi al reacţiilor serologice fals pozitive la sifilis. În R. Moldova, în structura morbidităţii înalte prin sifilis se constată o pondere stabilă a sifilisului latent recent (circa 50-55%). Pentru menţinerea controlului asupra morbiditaţii prin sifilis este necesar un diagnostic precis şi rapid al acestei maladii, dar în pofida succeselor diagnosticului de laborator, managementul pacienţilor cu sifilis latent rămâne dificil şi controversat. Există situaţii în care testarea serologică furnizează rezultate negative: testele netreponemice în sifilisul latent tardiv şi în cel terţiar sunt fals negative în 30-33% din cazuri, reacţiile serologice cu teste netreponemice pot fi fals negative la pacienţii cu sifilis malign, imunodeficienţe primitive sau secundare (SIDA etc.). Testele serologice treponemice sunt mai sensibile, dar nu au o specificitate absolută (pot fi fals pozitive în colagenoze, maladii autoimune, unele infecţii, în sarcină, tumori), iar dacă sunt efectuate persoanelor cu risc scăzut de sifilis (screening), pot da un procent ridicat de RSFP (testul FTAabs la 1% din populaţia generală). Rezultatele studiului nostru au demonstrat că reacţia immunoblot (western blot) este cel mai sensibil şi specific test şi poate fi utilizat în situaţiile în care alte reacţii specifice dau un rezultat neclar, echivoc sau fals pozitiv.