Republica Moldova este situată în zona climaterică cu depuneri atmosferice foarte limitate şi permanent influenţată de secetele repetate. În aşa condiţii stresante porumbul s-a stabilit în agricultură ca o cultură principală ocupând anual până la o treime din suprafeţele arabile. Hibrizii de porumb semitardivi, după rezultatele multianuale sunt mai bine adaptaţi la condiţiile stresante locale, de aceea ei sunt şi mai întrebaţi de producătorii agricoli. Menţionăm, că hibrizii semitardivi precedenţi ca Moldovenesc 425 MRf, Moldovenesc 450 MRf şi Moldovenesc 456 MRf destul de eficient asigurau principala necesitate a producerii de a forma o roadă înaltă de boabe şi siloz atât în condiţiile locale, cât şi peste hotarele ţării noastre unde au fost omologaţi şi implementaţi. Începând de la timpul deschiderii Institutului “Porumbeni” programele de ameliorare a porumbului au fost concentrate spre majorarea productivităţii şi rezistenţei plantelor la secetă, arşiţă şi corectării arhitectonicei plantei. Aceste scopuri ameliorative noi au adus la mari dificultăţi din cauză, că amelioratorii dispun de un material iniţial foarte sensibil la factorii stresanţi fiindcă ţările avansate în ameliorarea porumbului europene şi cele americane dispun de depuneri atmosferice de apă dublate şi triplate comparative cu cele din ţara noastră. Au fost încercaţi mii de hibrizi interliniari şi linii consangvinizate aduse în ţară prin schimb reciproc şi programe de colaborare. În anii secetoşi situaţia cu porumbul introdus era catastrofală. La crearea liniilor consangvinizate un loc deosebit îl ocupă selecţia genitorilor cu o concentraţie maximă a alelelor cu gene favorabile printre care sunt productivitatea înaltă, capacitatea de a forma 2-3 ştiuleţi majoraţi cu înflorirea simultană a panicului şi stigmatelor, cu portul semierect a frunzelor de tip “staygreen”, receptabile la fundaluri înalte de îngrăşăminte minerale şi irigare, suportabile la densităţi sporite a plantelor etc. Seceta şi arşiţa au influenţă negativă asupra tuturor organelor plantelor, dar în primul rând la cele mai sensibile – asupra polenului şi stigmatelor, de aceea în primul rând apar plante cu ştiuleţi fără boabe etc. În zonele secetoase pentru crearea formelor înaltproductive se selectează plante cu arhitectonicaeconoamă, se are în vedere talpinele elastice cu diametrul mic, cu rahisul ştiuleţilor subţire şi peduncul scurt, cu inserţia ştiuleţilor mai joasă şi apropiaţi de apa solului. Printre hibrizii semitardivi cu un potenţial înalt de producţie şi rezistenţi la secetă şi arşiţăputem numi: Porumbeni 457 MRf – transferat în încercările Comisiei de Stat în 1996 şi Porumbeni 458 MRf - transferat în 1997, primul, care a demonstrate o rezistenţă înaltă la secetă după regimul hidric al ţesutului foliar, iar al doilea – prin inserţia ştiuleţilor mai joasă şi apropiată de apa solului. Hibridul Porumbeni 457 MRf a fost omologat şi produs în Moldova, Ucraina, Kazahstan, Kîrgîzstan, iar Porumbeni 458 MRf în Rusia ţinutul Krasnodar. Hibrizii de porumb semitardivi omologaţi în ultimii ani: Porumbeni 443MRf, Porumbeni 461 MRf şi Porumbeni 462 MRf se caracterizează cu o productivitate mai înaltă şi cu un grad mai mare de rezistenţă la secetă, la boli şi dăunători, la căderea talpinelor şi frângerea radiculară. În anii favorabili aceşti hibrizi formează o roadă de boabe peste 10 tonepe hectar, iar maximală! 0.35 t/ha, dar în anii secetoşi adaosul de roadă depăşeşte cu 10% pe cei străini. În experienţele anilor 2010-2012 a Comisiei de Stat pentru încercarea soiurilor de plante din Republica Moldova aceşti 3 hibrizi noi au devenit lideri dintre toţi hibrizii încercaţi autohtoni şi străini. Aşa dar, încălzirea globală a climei, mai ales, în ultimii 20-25 ani şi îndeosebi în cei mai secetoşi ani - 2002, 2003, 2007 şi 2012 au dovedit succesele ameliorării porumbului semitardiv şi impun implementarea acestor hibrizica performanţă ştiinţifică nouă în republica noastră şi peste hotarele ei.