Până în secolul al XVIII-lea sursele scrise nu menționează practic evrei angajați în meșteșuguri și activități comerciale pentru nevoile curții domnești. Acest lucru s-a datorat în mare măsură faptului că până în secolul al XVIII-lea numărul evreilor aflați în serviciul domnitorilor moldoveni era destul de mic, iar activitatea lor economică era lipsită de amploare. Ca urmare a evenimentelor politice din zona poloneză a Ucrainei (a doua jumătate a secolului al XVII-lea – secolul al XVIII-lea) – răscoala lui Bogdan Khmelnitsky, Gaydamatchina și altele, precum și a fenomenelor de criză din Polonia, s-a constatat la un flux tot mai mare de evrei care emigrau în Principatul Moldovei. Prezența evreilor la curtea domnească depindea în totalitate de simpatiile personale și bunăvoința domnitorilor moldoveni și ale apropiaților lor. Deseori evreii erau angajați la curtea domnitorilor pentru a efectua comenzi comerciale unice, de exemplu, cumpărarea și livrarea de îmbrăcăminte scumpă, articole de lux. În secolul al XVIII-lea la curtea domnitorilor fanarioți lucrau perioade lungi de timp evreii bijutieri. În unele cazuri, evreii fabricanți, ale căror produse puteau concura cu omologii lor străini în calitate, primeau dreptul de a livra producția curții domnești. Ca urmare a creșterii treptate a numărului evreilor în Principatul Moldovei, implicarea lor în multiple activități economice a intrat în vizorul atenției curții domnești. Legăturile comerciale extinse ale evreilor legate de livrarea bunurilor de lux, precum și organizarea unor tipuri elaborate ale producției artizanale și de manufactură au contribuit la faptul că evreii erau tot mai implicați în activitățile curții domnitorilor moldoveni.