Textul face parte dintr-o „Geografie literară a României”, în lucru. Operele literare au forţa şi capacitatea de a topografia teritorii şi de a trasa hărţi culturale ale lumii. Opera poetică a lui Mihai Eminescu este analizată din perspectiva geografiei literare. Sunt recapitulate sumar câteva dintre momentele formării sale: Botoşani, Ipoteşti, Cernăuți, Blajul, Timişoara, Aradul, Oraviţa. Drumurile adolescentului pun în valoare valenţele spaţiului originar. Urmează Viena, Berlin, unde poetul şi-a adunat cunoştinţele despre civilizaţiile tradiţionale privind „Centrul Lumii”. Foarte puţini dintre scriitorii români pot fi subordonaţi conceptului de geografie spirituală ca Mihail Eminescu. Geografia eminesciană este mereu legată de treceri şi de aşezări imprevizibile, de căutări şi de descoperiri pe care imaginarul colectiv le sporeşte cu o fericită generozitate.

The text is part of a “Literary Geography of Romania”, in work. Literary works have the strength and ability to survey the territories and draw cultural maps of the world. Mihai Eminescu’s poetic work is analyzed from the perspective of literary geography. Some of the moments of his formation are in Botoşani, Ipoteşti, Cernăuți, Blaj, Timişoara, Arad, Oraviţa. The roads of the adolescent highlight the valences of the original space. Next comes Vienna, Berlin, where the poet gathered his knowledge of the traditional civilizations regarding the “Center of the World”. Very few of the Romanian writers can be subordinated to the concept of spiritual geography as Mihail Eminescu. Eminescian geography is always linked to unpredictable passages and settlements, to searches and discoveries that the collective imaginary enhances with a happy generosity.