În ultimii ani jurisprudenţa este unul din domeniile cele mai solicitate, majoritatea candidaţilor care fac această alegere fiind conştienţi de dificultăţile de realizare a carierii în condiţiile unei concurenţe acerbe. Alegerea acestui domeniu de instruire este condiţionat de următorii factori de bază: - prestigiul profesiei; - posibilităţi multiple de activitate profesională; - posibilităţi de avansare profesională; - dinamica domeniului de activitate; - posibilităţi multiple de manifestare pluridimensională a trăsăturilor de personalitate; - posibilitatea de a proteja drepturile şi libertăţile oamenilor. Învăţământul universitar s-a transformat în scurt timp dintr-un învăţământ de elită (conceput astfel în U.R.S.S.) într-un învăţământ superior de masă. Accesul liber la studii superioare nu este o libertate şi garanţie socială cât, mai ales, o consecinţă a situaţiei precare a universităţilor de stat şi a cadrelor didactice universitare, care pentru a putea supravieţui, înmatriculează la studii pe orice tânăr care achită taxa de studii. În acest context creşte gradul de responsabilitate a cadrelor didactice care asigură procesul de formare profesională a tineretului studios. Evident cadrele didactice sunt obligate să asigure o calitate înaltă a instruirii. (Prin calitatea învăţământului juridic înţelegem un ansamblu de însuşiri caracteristice procesului educaţional care îi oferă posibilitatea de a satisface necesităţile curente şi de perspectivă în competenţa persoanei, instituţiei, societăţii.i )Trecerea la învăţământul universitar de masă a înaintat cu necesitate problema reformării învăţământului juridic şi, în primul rând, reconceptualizarea lui. În vederea reconceptualizării formării profesionale iniţiale şi continue este necesar să evaluăm cât mai amplu şi fundamental acest domeniu de formare profesională printr-o monitorizare şi evaluare permanentă a tuturor acţiunilor care se includ în acest domeniu. Subsemnaţii au realizat pe parcursul ultimilor ani investigaţii sociologice în rândurile studenţilor de la Facultatea de Drept a Universităţii bălţene, participând şi la efectuarea primului studiu în acest domeniu pe un eşantion naţional. Evaluarea calităţii instruirii juridice a fost realizată, în mare, prin prisma următorilor indicatori: - motivaţia studenţilor pentru acest domeniu de formare profesională; - curriculum de formare profesională evaluarea de către studenţi de la cursurile superioare (anul III, BAC, anul IV, şcoala medie) a planului şi programelor de învăţământ; - aprecierea de către studenţi a unor componente importante a calităţii procesului de instruire juridică: metodologia de predare / învăţare, formele de organizare a procesului de studii la Facultate, calitatea evaluării academice; - evaluarea de către studenţi a bazei didactic – materiale a procesului de formare profesională la Facultate. - Relaţia profesor – student la Facultate. Eficienţa procesului de formare profesională este condiţionată în mare măsură de motivaţia studenţilor. Astfel – 23 % din respondenţi, în calitate de motiv, au indicat reputaţia bună a universităţii bălţene, 19 % - au devenit studenţi la Facultate la recomandarea unor persoane, iar 11 % au continuat tradiţia familială. În acelaşi timp 31 % din respondenţi în calitate de motiv al alegerii făcute, au menţionat „suma accesibilă a contractului”. Rezultatele investigaţiei realizate pe eşantionul naţional, de asemenea, ne permit să constatăm că orientarea şcolară şi profesională a studenţilor în drept se realizează sporadic. Ori în alegerea domeniului de formare profesională motivele de ordin accidental şi subiectiv au o importanţă destul de mare. Lipsa unei motivaţii pozitive bine conturate pentru profesia de jurist diminuează capacităţile atitudinal-volitive ale studentului în eforturile depuse vizând formarea sa profesională. Lipsa unor acţiuni sistematice de orientare profesionale, ca şi lipsa unei selecţii reale la înmatricularea la Facultate influenţează negativ calitatea procesului de formare profesional. Se manifestă de asemenea necorelarea de orientare profesională în învăţământul preuniversitar, universitar şi piaţa muncii.ii O parte importantă din studenţi este nu prea mulţumită de forma predării materiilor (23,6 %) de calificarea profesorilor (13,41 %), 27 % din respondenţi nu sunt mulţumiţi de forma în care se desfăşoară examenele în scris, iar 17 % de modalitatea de promovare a examenelor oral. Prezintă interes şi motivele absenţelor studenţilor de la ore: 11% din respondenţi absentează de la ore deoarece cursurile nu-i interesează, 22 % - datorită faptului că disciplina nu oferă informaţia cuvenită, alte 11 % din cauza că profesorul nu posedă suficiente abilităţi pedagogice. Aşadar, multe carenţe ale procesului didactic sunt condiţionate, în opinia studenţilor, de formarea psihopedagogică insuficientă a cadrelor didactice. Cei implicaţi în formarea profesională juridică se consideră / sunt consideraţi jurişti şi mai puţin cadre didactice universitareiii. Această atitudine conduce la axarea procesului de formarea profesională pe însuşirea materiilor de studiu (conţinuturi de formare profesională) rolul dominant al finalităţilor fiind diminuat la statutul de accesorii ale conţinutului, iar tehnologiile fiind tratate ca valori independente de obiective şi conţinuturi.iv Una din cauzele principale ale acestei situaţii este lipsa unor politici de formare şi dezvoltare în universitate a competenţelor psihopedagogice continuă a cadrelor didactice. Eficienţa formării profesionale este funcţie şi de baza tehnicomaterială şi didactică a Universităţii. Motoul „Cine deţine informaţia, deţine şi pârghiile de dirijare şi perfecţionare a domeniului” marchează un principiu fundamental al universităţii moderne. În opinia studenţilor, fondul de carte existent în biblioteca universitară este: 1) complet – 2,67 % 2) destul de bun – 19,64 % 3) suficient – 27,67 % 4) nu tocmai suficient – 30,35 % 5) de loc suficient – 5,35 % 6) nu au răspuns – 14,28 % În vederea consolidării bazei didactice urmează să se asigure liberalizarea accesului la informaţie, diversificarea surselor informative.O cauză importantă ce influenţează negativ procesul formării iniţiale rezidă în legătură slabă dintre facultate şi beneficiarii: specialiştilor pregătirii de către aceasta. În ultimii ani, încetul cu încetul, se afirmă anumite forme de colaborare în acest domeniu - seminare, traininguri cu participarea juriştilor practicieni, conducători ai sistemului organelor de drept, administraţia şi studenţii facultăţii, întâlniri ai beneficiarilor cu studenţi (nu numai absolvenţi) în vederea pregătirii / selectării acestora pentru viitoarele funcţii etc. Totuşi, aceste activităţi poartă un caracter episodic şi se realizează, preponderent, din iniţiativa beneficiarilor. Reformarea acestei activităţi nu poate fi întemeiată pe tradiţie, deoarece aceasta lipseşte. Implicarea mai activă a instituţiilor beneficiare în formarea profesională iniţială a juriştilor este îngreunată nu numai de lipsa tradiţiei, dar şi de numărul mare al studenţilor la drept, fapt care împiedică efectuarea unor stagii practice eficiente în instituţiile de resort. Practica de specializare se complică şi din cauza pregătirii profesionale generale a studenţilor, în timp ce fiecare instituţie este specializată într-un domeniu îngust. Experienţa universitară occidentală demonstrează eficienţa formării juridice pentru domenii concrete ale jurisprudenţii, absolvenţii facultăţilor de drept fiind testaţi la competenţele necesare exercitării profesiei în funcţii concrete v Una direcţiile importante de eficientizarea formării profesionale o constituie utilizarea metodelor interactive în predare. La Facultate există anumite realizări în acest domeniu: 6 % din respondenţi sunt foarte mulţumiţi de modul de aplicare a metodelor interactive în predare, 32 % - destul de mulţumiţi. Analiza datelor investigaţiilor sociologice şi a literaturii de specialitate, ne permite să insistăm asupra următoarelor recomandări: - redefinirea cadrului juridic universitar în vederea asigurării unei autonomii reale universitare, reconceptualizării universităţii în contextul valorilor învăţământului universitar modern; - reconsiderarea teleologiei formării profesionale juridice iniţiale şi continue prin angajarea eficientă a celor două sisteme în realitatea socială naţională şi internaţională; - elaborarea standardelor formării profesionale juridice iniţiale şi continue, care să cuprindă indicatori de calitate ai instruirii juridice şi finalităţilor acestui proces;elaborarea curriculumurilor de formare profesională iniţială, de formare continuă, pe domenii înguste, curriculumul cursurilor universitare; - racordarea învăţământului juridic universitar la piaţa muncii; stabilirea conexiunii funcţionale dintre cererea pieţei muncii şi finalităţile formării profesionale juridice iniţiale şi continue. Implicarea mai activ a beneficiarilor în realizarea acestui obiectiv. - Elaborarea unui concept de formare profesională continuă a juriştilor inclusiv a unui concept de formare profesională continuă a universitarilor jurişti. - Elaborarea şi implementarea unui sistem modern adecvat de evaluare academică în cadrul învăţământului juridic universitar. - Perfecţionarea instrumentarului didactic metodologic pentru formarea profesională juridică iniţială şi continuă: manuale, culegeri de speţe etc. În ceea ce priveşte sugestiile şi recomandările pentru anumite domenii ale formării juridice iniţiale evidenţiem următoarele: - motivarea studentului pentru studii şi cercetare; deplasarea accentului de la preocuparea pentru acumularea de cunoştinţe la demersul pentru formarea de competenţe profesionale, de adaptare la contextul socioprofesional în schimbare: - elaborarea unei politici şi strategii eficiente de formare / reciclare a personalului didactic universitar; - crearea condiţiilor de colaborare eficiente profesor – student; - implementarea mai activă a noilor tehnologii de predare - învăţare - evaluare; - reconceptualizarea bazei tehnico-materiale a procesului didactic, inclusiv încurajarea eforturilor cadrelor didactice universitare vizând elaborarea şi editarea instrumentarului de predare - învăţare - evaluare; - sporirea continuă a calităţii managementului educaţional universitar; - studierea pieţei, depistarea problemelor cu care se confruntă juristul în practică pentru a ţine cont de ele în procesul de instruire: