Oportunitatea introducerii unor transformări cu caracter inovativ în învăţămîntul superior din Republica Moldova este justificată prin eforturile ţării noastre în vederea compatibilizării învăţămîntului naţional cu standardele europene în ideea sporirii calităţii educaţiei tinerei generaţii. Elaborarea unor criterii mutual acceptate şi metodologiei de asigurare a activităţii pedagogice eficiente se impune azi ca o necesitate stringentă. Drept pilon de orientare pentru căutările noastre explorative ne-a servit accepţia că problema învăţămîntului superior este nu doar pregătirea specialistului de calificare înaltă, cum de obicei se consideră, ci constituirea omului cultural, umanist, ecologic. Aceasta solicită o regîndire a procesului de predare-învăţare, implicînd mai larg în pregătirea profesională a studenţilor cultura ca factor al dezvoltării sociale în sensul ei deplin şi integru, valoarea existenţei umane în armonie cu lumea naturii şi societăţii. Din această perspectivă accentul în predarea disciplinelor de studiu trebuie focalizat pe aspectele morale, spiritualitatea societăţii, valorile umaniste, "dimensiunea umană". În baza opţiunilor valorice menţionate ne-am propus trasarea liniilor de renovare a modelului existent de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul învăţămîntului preşcolar/primar şi asistenţei sociale la Universitatea "A.Russo" din Bălţi. Renovarea modelului actual de învăţare, în viziunea noastră, ar putea include:  Promovarea dimensiunii europene în ideea învăţării democraţiei şi educaţiei studenţilor în spiritul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.  Sporirea rolului şi relevanţei cercetării în procesul de predare-învăţare în scopul formării capacităţii de transfer tehnologic.  Intensificarea procesului de învăţare prin implementarea unor tehnologii pedagogice avansate aliniate la standardele comunitare şi internaţionale. Atingerea acestor deziderate solicită asigurarea unităţii instruirii şi educaţiei ca factor de importanţă strategică pentru îmbunătăţirea calităţii procesului pedagogic universitar.n favoarea acestei priorităţi a învăţămîntului se pronunţă numeroşi savanţi occidentali, optînd pentru sporirea eforturilor în vederea formării calităţilor spirituale ale personalităţii, dezvoltării capacităţii studenţilor de a vedea lumea în integritate, de a conştientiza semnificaţia problemelor sociale actuale şi a relaţiilor interpersonale întemeiate pe empatie. Spre regret, în practica tradiţională nu se asigură unitatea organică a proceselor de educaţie şi isntruire în conţinutul învăţămîntului fiind reprezentate insuficient funcţiile lui socială şi educaţională. În acest context este important ca materia de predare la oricare disciplină de studiu să fie transformată în conţinuturi educative care să contribuie la cultivarea Omului integru, capabil să-şi realizeze potenţialul său creator în condiţiile social-economice dinamice, atît în interesele proprii, cît şi în interesele societăţii. Acest scop general a fost concretizat într-un ansamblu de competenţe concepute drept priorităţi ale procesului de predare-învăţare:  capacitatea de a dispune de instrumente (metode) de interacţiune intelectuală şi spirituală cu realitatea;  capacitatea de autonomizare a studentului în procesul de învăţare şi educaţie;  capacitatea de selecţie şi de sinteză a diverşilor stimuli culturali;  atitudinea de deschidere faţă de valorile care nu au fost cunoscute sau experimentate;  capacitatea de a conexa valorile culturale şi de a aborda comparativ diversele segmente ale culturii;  capacitatea de a se ataşa şi a racorda disciplinele de studiu la valorile fundamentale;  curajul de a emite o judecată de valoare;  capacitatea de a reevalua acelaşi obiect, aceeaşi situaţie din multiple perspective pentru a ajunge la o nouă (sau la aceeaşi constatare) ş.a. Realizarea acestor oportunităţi ar putea fi asigurată, după noi, prin: - Implementarea modelului de învăţare prin experienţă şi reflexie, realizîndu-se conexiunea predării cu realităţile vieţii. - Organizarea procesului pedagogic în baza favorizării, mai mult ca până în prezent, capacităţii decizionale, autonomizării personalităţii studentului. - Încurajarea iniţiativei şi a proiectelor de acţiune, stimulînd utilizarea unei maniere inovaţionale de studiere a materiei.- Asigurarea atmosferei de deschidere permanentă pentru nou, gătinţei de a regândi conţinutul orelor şi a revedea metodele de predare-învăţare. - Asigurarea unui climat general de căldură şi bunătate, a relaţiilor reciproce de empatie între profesor şi studenţi. În cele ce urmează ne vom referi, în particular, la unele caracteristici ale modelului inovaţional care preconizează învăţarea axată pe trăirea valorilor, însuşirea de mijloace, forme şi metode de "dobîndire" a cunoştinţelor. Acest model, orientat spre personalitatea studentului include patru elemente: experienţă directă a studentului (activitate în care el trăieşte personal o experienţă); reflecţia privind experienţa, generalizarea (lecţiilor învăţate) şi aplicarea lor. Este un model de învăţămînt care presupune asimilarea materiei de studiu în baza integrării eforturilor comune ale profesorului şi studenţilor. Profesorul se plasează de pe poziţia calitativă de "profesor-lector" pe cea a "profesorului-integrator", evoluînd în rol de facilitator care asigură o comunicare mai liberă şi mai deschisă cu studenţii, îndreptîndu-şi atenţia spre starea interioară a acestora. Preocuparea profesorului devine în primul rînd, perfecţionarea predării prin metoda generării de cunoştinţe, ajutîndu-l pe student să-şi construiască a sa realitate, implicîndu-se nemijlocit în succesele şi eşecurile proprii. Învăţăm şi studenţii să faciliteze activităţi integrate. Analiza permanentă demonstrează că majoritatea din ei deprind arta proiectării, organizării, iniţierii şi dirijării discuţiilor, concepute de noi ca formă principală a procesului de învăţămînt, precum şi abilităţile de modelare a situaţiilor reale caracteristice domeniului de specialitate. Studenţii însuşesc tehnica de asigurare a ritmului optimal al discuţiei, de urmărire a activismului participanţilor şi atragere în dezbatere a studenţilor puţin activi, metodele de susţinere a punctelor de vedere progresive şi de respectare a tactului faţă de autorii enunţurilor greşite şi, ce e foarte important, de generalizare a rezultatelor obţinute şi formulare colectivă a concluziilor. Procesul pedagogic devine astfel un exerciţiu de democraţie, de dezvoltare a responsabilităţii şi a spiritului critic. Experienţa noastră a demonstrat, că renovarea demersului educaţional în baza implementării paradigmei centrate pe student presupune o adevărată răsturnare de valori, avînd consecinţe asupra întregului ansamblu al activităţii pedagogice: schimbarea conţinutului, astfel încît el să asigure succesul tuturor, schimbarea rolului profesorului,schimbarea modului de organizare a vieţii şi a comportamentului studentului. Sensul acestor transformări în fond semnifică prin sine adaptarea şcolii superioare naţionale la realităţile sec. XXI.