În contextul noilor transformări social-economice din societate, învăţământul trebuie să facă faţă cerinţelor din domeniul de activitate în baza unor concepte moderne cu eficienţă sporită în desfăşurarea muncii didactice axată pe competenţe profesionale. Astăzi nu poţi fi satisfăcut de acel învăţător care nu-şi îndeplineşte obligaţiunile sale profesionale, nu dispune de calităţi ale unei personalităţi creatoare. Fără profesionalism e imposibilă o educaţie şi instruire contemporană. De faptul ce însuşiri ale "eului ", său învăţătorul le transmite elevilor, ce strune ale sufletului lor el poate să atingă, în multe privinţe depinde de viitorul societăţii noastre. Aspectul prioritar al procesului de învăţământ la etapa actuală îl constituie atenţia acordată atât procesului educaţional, cât şi creşterii nivelului calitativ al pregătirii profesionale teoretice şi practice, cerinţe esenţiale faţă de specialişti din domeniu. Învăţătorul claselor primare trebuie să fie foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional. Înarmat cu principiile generale ale pedagogiei, cunoscînd specificul instruirii elevilor mici, învăţătorul va putea să dirijeze sistematic procesul didactic. Un rol esenţial îl ocupă stăpînirea şi a metodelor de studiere a personalităţii elevului mic, utilizarea acestora în practica instructivă. Acest lucru implică necesitatea de a-şi îmbogăţi cunoştinţele profesionale. Aplicarea creatoare a cunoştinţelor pedagogice este o condiţie indespensabilă a activităţii educative. Pornind de la analiza izvoarelor ştiinţifice vizând problema cercetată, observăm o creştere sporită a specialiştilor în domeniul pregătirii profesionale a viitorilor pedagogi din instituţiile de învăţământ superior, inclusiv şi a învăţătorilor claselor primare. Multiple studii şi cercetări s-au întreprins în acest domeniu. Recomandăm un şir de lucrări ştiinţifice ale savanţilor E.Gonobolin, N.Tamarin, N.Kuzmin, A.Şcerbakov, V.Slastenin, L.Radu, V.Mîndîcanu. Studiile analizate şi investigaţiile efectuate în laboratorul "Bazele tehnologiei şi măiestriei pedagogice" sunt şi ele reale argumente cu privire la formarea culturii pedagogice la studenţi în procesul instruirii profesionale. Savanţii care cercetează problema în cauză pun accent, în primul rând, pe profesionalism. Se subliniazp că un profesionalist, un pedagog dotat trebuie să fie înzestrat, mai întâi de toate, cu calităţi moral-spirituale (conştiinţă naţională, spiritualitate, responsabilitate civică şi morală); individual-psihologice (erudiţie, vocaţie, pregătire profesională) posedând cunoştinţe speciale şi practicând metode moderne de instruire (tehnica pedagogică, tehnologii pedagogice, eleganţă a comunicării, cultură a vorbirii) şi, desigur, inteligenţă, creativitate. Deci, cultura de specialitate şi cea pedagogică sunt cele care conferă nota specifică activităţii sale profesionale. Cultura de specialitate înseamnă stăpânirea la cel mai înalt nivel a conţinutului obiectelor de învăţământ pe care le predă în aşa fel, încât competenţa profesională să nu prezinte nici o fisură. Cultura pedagogică, la rândul ei, presupune o temeinică pregătire psihologică, pedagogică şi metodică, care trebuie să se îmbine cu cea de specialitate, ridicând astfel valoarea pregătirii profesionale. Pentru a cerceta pe deplin şi profund probleme în cauză ne-a interesat următoarele momente: care sunt posibilităţile şi ce condiţii trebuiesc create pentru ca studenţii să-şi formeze cultura pedagogică în procesul instruirii profesionale.Astfel, am determinat condiţiile pedagogice de formare a culturii pedagogice a studenţilor în procesul instruirii profesionale: - intensificarea calităţii activităţii instructive, ca prima condiţie de formare a culturii viitorului specialist; - organizarea şi desfăşurarea activităţilor instructive conform tehnologiilor educaţionale moderne, care să orienteze procesul de învăţământ spre creativitate; - apropierea (în momentul de bază) activităţii profesionale a specialistului şi a activităţii de instruire a studentului; - educarea studenţilor în spiritul eticii pedagogice, ca o condiţie de a-i da posibilitatea să facă faţă profesiei ce şi-a ales-o. Calitatea activităţii instructive a studenţilor este determinată de calitatea comunicării pedagogice, de cultura activităţii comune a profesorului şi studentului. În scopul formării culturii pedagogice la studenţii absolvenţi am elaborat programa seminarului special cu tematica "Formarea culturii pedagogice a învăţătorului claselor primare (educatorului) în procesul activităţii sale profesionale". Activităţile formative orientate la formarea culturii pedagogice s-au efectuat sub diferite forme: lecţii-dialog, lecţii discuţii, mese rotunde, dispute etc. În procesul dezvoltării subiectelor, o atenţie deosebită s-a atras ideilor de bază, conştientizarea cărora a contribuit la formarea bazelor teoretice, înţelegerii ridicării culturii personalităţii pedagogului, ca o sarcină primordială a educaţiei generaţiei în creştere. Voi dezvălui succind unele din modalităţile de desfăşurare a activităţilor formative orientate la formarea culturii pedagogice a viitoruilor învăţători ai claselor primare. Astfel, la prima activitate am pus în discuţie subiectul "Aspectul profesional al modelului pedagogului". Prima parte a activităţii am desfăşurat-o sub formă de comunicare scurtă. Le-am anunţat planul după care o să discutăm dezvăluind ideile de bază: funcţiile profesionale ale pedagogului; cunoştinţele necesare pentru realizarea acestor funcţii; abilităţile şi dexterităţile profesionale. A doua parte a activităţii a decurs sub formă de răspunsuri la întrebările puse, schimbul liber de opinii. Activitatea cu subiectul "Aptitudinile şi potenţele creative ale personalităţii pedagogului" s-a desfăşurat sub formă de lecţie-conversaţie. Această formă ne-a dat posibilitate de a-i include activ pe studenţi în discuţie.În scopul clarificării gradului gătinţei lor de a percepe materialul, leam adresat întrebări: Cum ar trebui să arate învăţătorul-model de mâine? Care ar trebui să fie calităţile lui dominante? Ce aptitudini, abilităţi trebuie dezvoltate pentru a-i permite să devină maestru în educaţie? Activitatea cu subiectul "Experienţa pedagogică" a fost desfăşurată sub formă de masă rotundă. Astfel, din punct de vedere teoretic s-a stabilit sensul şi semnificaţia noţiunii "experienţa pedagogică" - ca o activitate practică în domeniul educaţiei şi instruirii, o sinteză a acestei activităţi, ce îşi găseşte exprimare în calităţile şi însuşirile umane. La activitatea respectivă s-a pus accent pe studiile despre experienţa pedagogilor novatori V.A.Suholinski şi Ş.A.Amonaşvili, fiind accesibile învăţătorilor din Moldova. La finele acestor discuţii s-a accentuat un moment important: promovarea experienţei pedagogice fără a ţine cont de nivelul reproductiv sau novator, poartă caracter publicitar sau înseamnă lipsa de competenţă şi originalitate. Activitatea cu subiectul "Cultura comunicării pedagogice a învăţătorului claselor primare (educatorului) de asemenea s-a desfăşurat sub formă de "masă rotundă". Au fost puse în discuţie următoarele întrebări: "Ce loc ocupă capacitatea comunicării şi sociabilitatea în modelul personalităţii pedagogului?"; "Ce presupune structura comunicării pedagogice?"; "Ce prezintă funcţiile pedagogice ale comunicării?"; "Ce sarcini educaţionale realizează învăţătorul claselor primare (educaţional) prin comunicare?", "În ce constă cultura relaţiilor reciproce ale educatorului cu copiii şi părinţii lor ca bază a educaţiei?" În concluzie vom menţiona faptul, că criteriul eficacităţii cunoştinţelor profesionale ale viitorului învăţător (educator) prezintă cultura sa generală şi pedagogică, modelul, conţinutul, nivelurile şi modalităţile de formare care necesită cercetări serioase.