În ultimii ani, un radical proces de reformă a modificat profund cadrul general de referinţă pentru activităţile educaţionale, generând o schimbare semnificativă.Acest nestăvilit proces de înnoire cere direcţionări ferme de aliniere a sistemului educaţional la standardele internaţionale. În primul rând, aici se subînţelege utilizarea tehnologiilor informaţionale moderne în procesul de instruire, care contribuie la pregătirea tinerii generaţii pentru integrarea în societatea informaţională. În acest sens, se impune realizarea unui şir de acţiuni concrete, principalele fiind:  Dotarea instituţiilor de învăţământ cu echipament modern: fiecare subdiviziune (catedră, decanat, etc.) trebuie să dispună de calculatoare, iar fiecare instituţie – de cel puţin o reţea locală, deoarece echipamentul electronic de calcul este principalul instrument de lucru în societatea informaţională.  Conectarea tuturor instituţiilor de învăţământ la INTERNET. Crearea unui Intranet pentru aceste instituţii. Introducerea Internet-ului şi a altor inovaţii oferite de tehnologiile informaţionale în învăţământ oferă noi oportunităţi, el fiind recunoscut ca cel mai eficient mijloc de comunicare şi acumulare de cunoştinţe. Pe de altă parte, o reţea de tip Intranet poate asigura:  Accesul la informaţia (tehnico-ştiinţifică tehnologică, legislativă, guvernamentală, mass-media) pentru vaste categorii de utilizatori, inclusiv pentru elevi, studenţi, pedagogi, savanţi, facilitând astfel, activitatea acestor apreciabile categorii de utilizatori;  Asigurarea învăţământului la distanţă;  Prelucrare informaţii la distanţă;  Schimb rapid şi comod de informaţii: poşta electronică, transport de fişiere, teleconversaţii ;  Teleconferinţe;  Teleconsultări;  Teleimprimarea informaţiilor;  Alte servicii. De menţionat că, în prezent, în republică există o asemenea reţea de cercetare, instruire şi dezvoltare, la care sunt conectate, în mare majoritate, instituţiile de învăţământ superior şi alte instituţii şi centre de cercetări ştiinţifice. Dar, se impune o dezvoltare a acesteia, prin realizarea unor noi proiecte, care subînţeleg conectarea şi amplasarea în jurul marilor universităţi a colegiilor şi liceelor care vor fi alimentate cu informaţii ştiinţifice, cu surse didactice, inclusiv cu programe de studiu, cursuri, etc.necesită un timp scurt de implementare în cadrul instituţiilor de învăţământ (practic este necesară doar instalarea lor pe calculatoare).  Actualizarea la zi a categoriilor de SI menţionate pentru a evita uzura morală a acestora, în urma schimbărilor vertiginoase în domeniul tehnologiilor informaţionale.  Conceperea, realizarea şi utilizarea soft-urilor specializate în domeniu. Aceasta presupune, în primul rând, realizarea sistemelor informatice pentru organizarea eficientă a procesului de învăţământ: planuri de învăţământ, cursuri on-line, repartizarea şarjei pentru profesori, evidenţa orarului, evidenţa reuşitei studenţilor, testarea cunoştinţelor, etc.  Organizarea şi desfăşurarea unui proces de instruire şi certificare în informatică a profesorilor şi a altor categorii de personal din domeniu. Introducerea tehnologiilor informaţionale în procesul de învăţământ (la toate nivelurile) creează necesitatea unei instruiri corespunzătoare a angajaţilor. Nefamiliarizarea lor cu potenţialul oferit de noile tehnologii, precum şi lipsa instruirii aferente, pot duce la o reacţie de respingere din partea acestora, denaturând efectul scontat al investiţiilor făcute. Prin urmare, organizarea procesului de instruire trebuie să conducă la:  Sporirea nivelului de competenţă în utilizarea tehnologiei informaţionale atât pentru cei care au deja abilităţi, cât şi pentru cei care încă nu au deprinderi de lucru cu calculatorul;  Creşterea productivităţii muncii tuturor celor care lucrează cu calculatorul;  Asigurarea ca toţi utilizatorii de calculatoare să înţeleagă cum poate fi eficient folosită tehnologia informaţională şi că aceştia sunt familiarizaţi cu problemele de calitate implicite;  Crearea de abilităţi care să determine pe oricine, indiferent de nivelul şi felul şcolarizării, să dorească să devină o parte a "societăţii informaţionale". În concluzie, seria argumentărilor privind acţiunile concrete de utilizare a tehnologiilor informaţionale în învăţământul public poate continua, dar este certă necesitatea edificării şi dezvoltării unei infrastructuri informaţionale în domeniu ca parte componentă a infrastructurii informaţionale naţionale. Aceasta trebuie să fie grefată pe structurile organizatorice ale domeniului respectiv în care vor funcţiona şi care necesită, pe lângă alte componente organizatorice, un ansamblu de resurse necesare atingerii obiectivelor propuse.