Dintodeauna comunicarea a influenţat devenirea societăţii. Potenţialul de manipulare al societăţii mediatice este la momentul actual uriaş; chiar dacă, îndreptăţit, vorbim despre emaniciparea publicurilor, saltul tehnologic, diversificarea metodelor ne obigă să recunoaştem că asistăm, în acelaşi timp, la o modernizare a manipulării. Cum publicitatea a invadat decorul cotidian şi suntem invadaţi şi înconjuraţi de publicitate, totuşi nu avem sub control comportamenul de consumator; iar discursul publicitar, departe de a avea doar un rol de informare cultivă o retorică comercială seductivă, implicit o retorică a exagerării. Publicitatea, finalmente, vinde pe banda rulantă iluzii şi creează false trebuinţe, astfel dacă am cumpărat un produs, a cărui publicitate m-a facut să-l cumpăr, atunci după prima utilizare nu mă pot detaşa de acest obiect sau de acest produs, făcându-l parte integrată a necesităţilor vieţii.  Seducţia publicitară însemnă în primul rînd o slăbire a raţionalităţii. În cadrul ei omul nu este doar un obiect al muncii dar şi obiect al consumului. Prin această plasă de imagini aruncată peste lume de cultura media se naşte publicultura, o nouă cultură mondială, penetrată şi persuasivă fiindcă nu apelează raţionalul, reuşind o ,,influenţare magică a minţii’’.  Chiar dacă reclamele nu au un caracter efemer, au o viaţă scurtă, efectele lor sunt de durată şi cumulative: urmele lăsate de ele fuzionează ulterior pentru a forma un corpus de masaje despre cultura care le-a produs. Aceste mesaje pot funcţiona atît pentru a reflecta, cît şi pentru a construi valori culturale, ele pot reflecta valorile grupurilor puternice din societate care au produs textele, dar reflexia în sine poate să se ,, cimenteze’’ pînă într-acolo încît să devină normă pentru toţi.   94