În aspectul cercetării știinţifice psihanalitice, studierea viselor reprezintă o practică importantă pentru delimitarea și identificarea unor dificultăţi, probleme sau bariere care ne surprind în variate momente ale cotidianului. Visul este cauzat doar de lucruri importante ce determină viaţa noastră. Prin urmare, dorinţele, puternice refulate și reconfigurate, sunt decisive pentru definirea visului. Fiecare scenariu din vis conţine un material suficient de trăiri, idei, dorinţe care sunt prezente în conștient sau inconștient. În travaliul visului (procesul transformării din conţinutul latent în cel manifest) are loc deplasarea dorinţelor noastre, ce face ca visele să fie așa cum sunt ele. Motivul acestei transpuneri în vis este cenzura, prezentă în gândurile noastre. Ceea ce este respins de cenzură se găsește în starea refulării. Cenzura nu este niciodată suprimată, ci numai diminuată. Prin urmare, gândurile și ideile noastre trec prin trei etape: REFULARE --> SLĂBIREA CENZURII --> FORMAŢIUNEA DE COMPROMIS Sigmund Freud delimitează trei tipuri de vise: 1) care reprezintă nedeghizat o dorinţă nerefulată (prezentă îndeosebi la copii, mai puţin la maturi); 2) care reprezintă o dorinţă refulată și deghizată (majoritatea viselor); 3) care reprezintă o dorinţă refulată și nedeghizată. Ultimul tip de vise sunt însoţite de angoasă, substitutul pentru deformarea viselor, ceea ce face ca unele vise să pară pentru noi lipsite de logică. Atât Carl Gustav Jung, cât și Sigmund Freud au menţionat faptul că simbolurile reprezintă o cauză a deplasării viselor. Aceasta este condiţionat de faptul că la baza fiecărui element din vis se află un material excesiv care tinde a „evada” din inconștient. Prin urmare, un oarecare simbol din vis este determinat de o mulţime de situaţii care au avut loc anterior. În acest context, utilizarea cărţilor simbolistice de interpretare a viselor devine zadarnică, din momentul în care fiecare dintre noi percepe și vede lumea în felul său.