Articolul precedent |
Articolul urmator |
512 0 |
SM ISO690:2012 CRUDU, Nicolai. Studiul diversităţii și distribuţiei Boicușului (Remiz Pendulinus) din partea centrala a Moldovei. In: Viitorul ne aparține, Ed. 6, 6-7 octombrie 2016, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2016, Ediția 6, p. 51. ISBN 978-9975-3036-5-1. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Viitorul ne aparține Ediția 6, 2016 |
||||||
Conferința "Viitorul ne aparține" 6, Chișinău, Moldova, 6-7 octombrie 2016 | ||||||
|
||||||
Pag. 51-51 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Teza |
||||||
Ecosistemele acvatice au inportanţă substanţiala în conservarea biodiversitaţii, fiind un component esenţial și indinspesabil pentru crearea ambianţei în teritoriile naturale, recreative și antropizate. Observaţiile au fost efectuate trimestrial, în sezonul vernal și estival, în biotopurile acvatice din partea centrala a Moldovei. În cadrul investigaţiilor au fost folosite metodele: cartografică și transectelor (Simkin,1976; Fridmon,1995). Remiz pendulinus cuibărește în zone umede, unde exista salcii bătrâne și alţi arbori lângă ape. Are cel mai frumos și ingenios cuib dintre toate păsările din fauna noastră. Masculii construiesc un cuib în formă de pară sau mănușă din fibre de plante, lână și pânză de paianjen, suspendat de o creangă sau în stuf, deseori deasupra apei. Cuibăritul începe la sfârșitul lunii aprilie. Construește cuibul din puf de papură, salcie și plop înpletit cu aţă și fire de iarbă, agăţat pe o grenguţă subţire de salcie. Femela depune între cinci și nouă ouă, pe care le cloceste timp de 13-14 zile, iar puii părăsesc cuibul dupa alte 18-24 de zile de la eclozare. Un părinte, fie mascul sau femela, abandonează cuibul după ce a depus ouăle și ii lasă celuilalt toate îndatoririle parentale. În copacii bine dezvoltaţi se observă o etajare clară a amplasării cuiburilor și manifestarea cântecului a speciilor de paseriforme din familia Remizide. Gradul înalt de mozaicitate a copacilor crește semnificativ diversitatea specifică și capacitatea ecologică a habitatelor acvatice. |