Conform cercetărilor indelungate și unor analize autentice, s-a constatat că păstrarea pe termen lung în stare activă a tulpinilor de microorganisme duce la pierderea activităţii acestora. În acest context trebuie de menţionat faptul că indentificarea unei metode, care ar permite menţinerea proprietăţilor la tulpinile de interes, ar soluţiona o serie de probleme. Conform datelor din literatură și obţinute în urma cercetărilor anterioare, a fost stabilit, că cea mai eficientă metodă de păstrare a streptomicetelor este liofilizarea. Obiectele de studiu au fost tulpinile Streptomycescanosus CNMN-Ac02. In urmă cercetării modului de expresie a tulpinilor prin procesul de liofilizare a tulpinii a avut loc în prezenţa mediului protector gelatin + glucoză (martor) și aplicarea metaboliţilor de diverse concentraţii, de provenienţă microalgală. Cercetarea a subliniat posibilitatea identificării concentraţiilor de metaboliţi microalgali ce permit obţinerea unei viabilităţi maximale și menţinerea activităţii creșterii tulpinilor. Astfel la tulpina CNMN-Ac-02 concentraţiile majore asigură cea mai înaltă viabilitate. La toate variantele, dimensiunile coloniilor finale au constituit 5-7 mm, însă la martor dimensiunile sunt 9 mm, acest fapt se explică, că numărul de colonii în cutii Petri este mai mic și concentraţia de substanţe nutritive este mai înaltă. Cele mai bune rezultate cu privire la viabilitatea tulpinii ceretate au fost obţinute în urma aplicării concentraţiilor majorate de metaboliţi microalgali.