Caracteristica biochimică a genotipurilor de floarea-soarelui privind rezistenţa la infecţia cu lupoaia
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
485 0
SM ISO690:2012
TETELEA, Olivia. Caracteristica biochimică a genotipurilor de floarea-soarelui privind rezistenţa la infecţia cu lupoaia. In: Viitorul ne aparţine, 5-6 octombrie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2017, Ediția 7, p. 38. ISBN 978-9975-3036-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viitorul ne aparţine
Ediția 7, 2017
Conferința "Viitorul ne aparţine"
Chișinău, Moldova, 5-6 octombrie 2017

Caracteristica biochimică a genotipurilor de floarea-soarelui privind rezistenţa la infecţia cu lupoaia


Pag. 38-38

Tetelea Olivia
 
Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 30 octombrie 2018



Teza

Floarea-soarelui este atacată de diverşi agenţi patogeni ceea ce actualizează problema selectării liniilor parentale şi creării hibrizilor rezistenţi la factori biotici. Pierderile anuale cauzate de boli pe plan mondial pentru această cultură se ridică la circa 33% din volumul producţiei potenţiale. Unul dintre factorii limitativi pentru floarea-soarelui în Republica Moldova o prezintă fanerogama holoparazită lupoaia (Orobanche cumana Wallr.) în special întâlnită în zonele centrale şi de sud-est. Comportamentul genotipurilor de floarea-soarelui privind rezistenţa la lupoaie, în condiţii naturale şi de infecţie artificială au arătat că virulenţa acestui parazit este în creştere. Scopul cercetărilor a constat în evaluarea activităţii enzimelor asociate patosistemului H. annuus – O. cumana şi analiza comparativă a activităţii enzimelor SOD la şase genotipuri de floarea-soarelui cultivate pe fon de infecţie cu lupoaie.  În calitate de material biologic au servit rădăcinele a 6 genotipuri de floarea-soarelui (rezistente- LC-1093A, Favorit, PR64LE20, LG-5542 şi sensibile Performer şi LG-5525) care au fost infectate artificial cu lupoaia şi grupul control la 4 etape de dezvoltare a patosistemului (18-21 zile - formarea primelor ataşamente, 35 zile - dezvoltarea tuberculilor, 53 şi 67 zile – apariţia lăstarilor subterani şi aerieni). Analiza spectofotometrică a activităţii enzimelor SOD s-a realizat pe un eşantion de 60 de probe de extract la 540 nm.  Cultivarea pe fundal de infecţie a genotipurilor rezistente Favorit şi LG-5542 de floarea-soarelui a indus diminuarea activităţii SOD faţă de martor la toate etapele de dezvoltare a patogenului. Alte genotipuri rezistente studiate (LC-1093A şi PR64LE20) au manifestat valori mai mari la formele cultivate în sol infectat în comparaţie cu probele control, la toate etapele pentru genotipul LC-1093A şi începând cu etapa de 35 zile la genotipul PR64LE20. La hibrizii sensibili (Performer şi LG-5525) din momentul infectării artificiale s-a conturat creşterea activităţii enzimatice la toate etapele studiate, ceea ce indică că are loc detoxifierea speciilor reactive de oxigen produse în timpul penetrării rădăcinilor gazdei de către lupoaie.  Activitatea enzimei SOD în cazul respectiv se modifică în mod diferit: în unele cazuri se observă o creştere, în altele o scădere, ce depinde în mare măsură de intensitatea şi durata acţiunii factorilor nefavorabili, susceptibilitatea şi etapa de dezvoltare a organismului.