Articolul precedent |
Articolul urmator |
861 52 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-05-13 20:43 |
SM ISO690:2012 NICOLENCO, Eugenia. Microbiologia şi diagnosticul infecţiilor tractului respirator. In: Culegere de rezumate științifice ale studenților, rezidenților și tinerilor cercetători, 21 iunie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: CEP ”Medicina”, 2017, p. 55. ISBN 978-9975-3168-4-2. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Culegere de rezumate științifice ale studenților, rezidenților și tinerilor cercetători 2017 | ||||||
Conferința "2017 - Anul „Nicolae Testemițanu”" Chișinău, Moldova, 21 iunie 2017 | ||||||
|
||||||
Pag. 55-55 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Infecţiile tractului respirator reprezintă una din cele mai frecvente cauze de deces la nivel global, ocupând locul 3 după boala cardiacă ischemică şi accidentele vasculare cerebrale. Scopul lucrării. Demonstrarea importanţei cunoaşterii şi diagnosticării etiologice corecte şi cât mai rapide a infecţiilor tractului respirator, pentru a putea scădea la nivel global atât morbiditatea cât şi mortalitatea. Material şi metode. Revista literaturii a fost realizată în baza analizei a mai multe articole publicate în PubMed, PubMed Central, ScienceDirect, Clinical Microbiology and Infection, American Society for Microbiology, BioMed Central, Clinical Journal of Microbiology. Sinteza bibliografică a temei a abordat principalele tipuri de infecţii ale tractului respirator, condiţiile microbiologice, a evidenţiat cei mai frecvenţi agenţi patogeni implicaţi şi metodele de diagnostic disponibile. Rezultate. Multe microorganisme responsabile de infecţiile bronhopulmonare provin din flora comensală a căilor respiratorii superioare şi pot coloniza căile respiratorii inferioare. Cel mai frecvent agent patogen întâlnit în pneumoniile comunitare rămâne a fi Streptococcus pneumoniae, urmat de agenţi atipici şi virusuri, iar pentru diagnosticul de laborator al acestora se utilizează atât metodele bacteriologice, cât şi metodele serologice. Concluzii. Examenul bacteriologic rămâne a fi cel mai uzual, simplu si accesibil, însă totodată diagnosticul serologic şi metodele moleculare au dovedit o sensibilitate şi specificitate mai înaltă decât metodele clasice de cultivare. Terapia antimicrobiană orientată doar pe criteriile clinice nu poate acoperi întregul spectru etiologic al acestor infecţii, cele mai frecvente bacterii implicate dobândind rezistenţă la antibioticele de elecţie. |
||||||
Cuvinte-cheie microbiologia tractului respirator, diagnosticul infecţiilor tractului respirator |
||||||
|