Practică străveche agricolă de sorginte magică, Cămaşa ciumei este unul dintre obiceiurile şi datinile locuitorilor satului Boşorod, judeţul Hunedoara. Acesta este un ritual de protecţie a culturilor agricole şi a animalelor din gospodăria ţăranilor impotriva forţelor malefice, distructive. Termenul de „ciumă” nu trebuie interpretat ad litteram, ca o maladie proprie oamenilor, ci ca un pericol global, calamitate asupra unui teritoriu mai larg al comunităţii ţărăneşti: ogoare, păşuni, livezi etc., „ciuma” fiind asimilată unui pericol cumplit, al pedepsei date de Dumnezeu unor comunităţi pentru păcatele săvarşite de oameni. Astfel, termenul de ciumă, prezent in acest obicei, trebuie inţeles in primul rand ca o forţă malefică, simbol permanent demolator al echilibrului vieţii, pericol pe care comunitatea ţărănească il sesiza rapid şi-l combătea prin diferite practici magice, menite să alunge duhurile rele in afara satului, in pustii. Paleta simbolică a obiceiului se desfăşoară pe două dominante esenţiale: spaţial şi temporal in hotarul satului şi in perioada dezvoltării vegetative a culturilor agricole, de regulă vara; adiacent „ciuma” afecta şi animalele din gospodărie. Cămaşa utilizată in ritual era ţesută de nouă femei bătrane in cadrul unei şezători, in care magia se impletea cu religia, totul in nişte cadre bine stabilite şi respectate. Acest ritual se constituie nu numai ca fundal, ci şi ca parte integrantă a modului de gandire al ţăranului, de viziune şi includere a microcosmosului rural in matricea universală a macrocosmosului.