The start of the younger Pre-Roman Iron Age was the time of a transformation of the communities residing in this region into a new civilizational quality that was radically different from the quality of the preceding period. In the interior of the continent, a certain “Celt fashion” could be noticed, which was manifested in adaptation of patterns of both material culture and, most likely, elements of Celtic rites. Its course appears to be the key to the understanding of the transformations taking place in Wielkopolska at the turn of the 2nd century B.C. In older literature, the origins of the changes taking place at that time were linked to the transformation of the community of the Pomeranian (WejcherowoKrotoszyn) culture as a result of influence of strong Celtic currents that resulted in formation of a new group typical of cultural currents of the younger Pre-Roman Iron Age, namely of the Przeworsk culture. Currently we know that the issue is not quite as simple and unequivocal. In order to understand the complexity of the cultural situation of Central Europe at the threshold of its La Tenization, one must go back to the time of formation of the local model of civilization of the Iron Age and of formation of cultures that individually adapted the Hallstatt cultural model. In presentday Poland, these changes were described in the literature as the Pomeranian culture. In the archeological materials, the changes taking place at that time were manifested most of all in the changes in the funeral rites and in the new style of pottery forms, present mostly in funeral groups and, in the case of the post-Nordic zone, also in introduction of production of iron based on Hallstatt traditions. This is probably the cause of the similarities between the Pomeranian culture and the central and northern German zone and partly the Scandinavian zone. At that time, a new universal civilizational stream was born that influenced a majority of the territories of Central and Northern Europe and became an alternative model to the ineffective southern civilizational pattern. In the case of the territory of the present-day Poland, the distinctiveness of the Pomeranian culture has traditionally been defined by comparing its “genetic code” to that of the Lusatian culture. The similarity to the pottery of the older culture resulted in parts from the materials being connected in a kind of a LusatianPomeranian horizon. The identity of the younger of the two groups was built on the comparison of the groups. On the other hand, attempts have been made to capture the typological relations between pottery of the Pomeranian culture and the forms of the Przeworsk culture that followed it, which has not been convincingly achieved despite all the efforts. This has certainly been due to the limited understanding of the youngest development phase of the Pomeranian culture and, consequently, the lack of knowledge of the youngest ceramic forms typical of that culture, which should actually be the basis for comparisons with pottery typical of the Przeworsk culture. The complexity and ambiguity of the contacts between the Pomeranian culture and the Przeworsk culture is illustrated by the coexistence of the sites typical of settlements of both cultures. This demonstrates the difficulty with determination of the actual time sequence of individual cultural units from the turn of the older and younger Pre-Roman Iron Age and, consequently, with definition of the actual cultural situation of the turn of the 2nd century B.C. In the case of Wielkopolska, it is possible that phenomena typical of the Pomeranian Culture could continue until phase A2 of the younger Pre-Roman Iron Age, thus, theoretically, until the period of existence of the Przeworsk culture in the region. As a result, we are currently unable to identify the extent to which the changes of the cultural face of Wielkopolska at that time were linked significantly – as has been assumed so far – to the process of La Tenization of the population of the Pomeranian Culture, which caused its transformation into the younger Pre-Roman scheme, i.e. the Przeworsk culture. We have to ask the following question: Is this not a different process, i.e. appearance close to the residents of the region of groups of newcomers who brought their cultural patterns, which were clearly La Tenized and, consequently, to what extent the different cultures interacted at that time in Wielkopolska as a result of the extensive migration processes taking place in that period in Europe? At the same time, the problem that becomes important is that of the youngest phase of the Pomeranian culture, during which the process could have taken place of its stylistic transformation into the phenomenon that, given our current knowledge, is interpreted as a broad entry into Wielkopolska of populations from areas of the Jastorf culture. The ensuing problem is the presence of the Jastorf Culture as another component of the cultural space of Wielkopolska at the end of the older and the start of the younger Pre-Roman Iron Age and the real relationship between those cultures and the Przeworsk culture. The sudden formation of the latter cultural unit and its nature, which is different from the local substrate, and the lack of clear links to the older settlement network make it possible to conclude that the Przeworsk culture is a phenomenon that brought with it a new, expansive substrate. During the 2nd century B.C., certainly thanks to its freshness and attractiveness, this cultural pattern was quickly adopted in significant areas that until then were covered by “post-Hallstatt” settlements of communities of the Pomeranian culture. The materials dated to the end of the older Pre-Roman Iron Age and the start of the younger Pre-Roman Iron Age, which show similarities with the Jastorf culture, appear to constitute the key element for the illustration of the real image of the changes taking place then. They can indicate whether at that time different groups from distant lands appeared in the region and brought their culture or, instead, only internal changes of the local formations took place in the broad stream of supraregional stylistic changes. Because the nature of metal forms can often be intercultural and appear in a broader regional spectrum, pottery becomes the basic source indicating continuation or discontinuation of certain traditions. Pottery was produced using the skills and knowledge of its makers, which were the product of a certain tradition – a school. This is evident in the technologies used to make them. Thus, the differences in the process of preparation of clay and in the method of pottery firing are characteristic of and different for different pottery-making traditions, which are interpreted nowadays in the context of determinants of archeological cultures. We assume that by finding and describing this standard, one can perform cultural identification of the pottery materials found within specific sites. The multi-aspect examinations of remains of pottery from the younger Pre-Roman Iron Age may become the key to the development of a tool for better differentiation between the production traditions, in the context of their cultural variability, and thus may answer the question concerning the possible cultural transfer of technological partners and, consequently, concerning the continuity/ discontinuity of the changes taking place in the pottery traditions of individual makers. We hope that this will surely lead to a complete answer to the question asked in this document: How was the society of the younger Pre-Roman Iron Age form in Wielkopolska?  

Începutul perioadei timpurii a epocii pre-romane a fost momentul trecerii comunităţilor care locuiau în Polonia Mare spre o nouă treaptă a evoluţiei, a cărei caracteristici erau radical diferite de cele ale perioadei precedente. În interiorul continentului se poate observa o anumită „modă celtică”, care se manifesta prin adaptarea modelelor culturii materiale şi, cel mai probabil, a elementelor ritualurilor celtice. Traiectoria acestei mode pare a fi cheia înţelegerii transformărilor care au avut loc în Polonia Mare la începutul secolului al II-ea a. Chr. În prezent ştim că problema nu este la fel de simplă şi neechivocă. Pentru a înţelege complexitatea situaţiei culturale a Europei Centrale în pragul „Latenizării”, trebuie să ne întoarcem la momentul formării modelului local de civilizaţie a epocii fierului şi a formării culturilor care au adaptat, în mod individual, modelul cultural Hallstattian. În Polonia actuală, aceste schimbări au fost descrise în literatură ca fiind manifestări ale culturii Pomeraniane. În materialele arheologice, schimbările care au avut loc la acel moment s-au manifestat, mai ales, în schimbările ritualurilor funerare şi în noul stil de ceramică, prezent în majoritatea grupurilor funerare şi, în cazul zonei post-nordice, de asemenea, prin introducerea producţiei de fier pe baza tradiţiilor Hallstattiene. Aceasta este probabil cauza similitudinilor dintre cultura Pomerania şi culturile din zona centrală şi nordică a Germaniei şi, în parte, zona scandinavă. La acea vreme s-a născut un nou curent civilizator universal care a influenţat majoritatea teritoriilor din Europa Centrală şi de Nord şi a devenit un model alternativ al modelului civilizator al sudului ineficient. Pe de altă parte, s-au făcut încercări de a surprinde relaţiile tipologice dintre ceramica culturii pomeraniene şi formele ceramicii din cadrul culturii Przeworsk care a urmat-o, ceea ce, totuşi, în ciuda tuturor eforturilor, nu a fost obţinut în mod convingător. Faptul se datorează, în mod cert, înţelegerii limitate a celei mai timpurii faze de dezvoltare a culturii pomeraniene şi, prin urmare, lipsa de cunoaştere a celor mai timpurii forme ceramice ce caracterizează această cultură şi care, la rândul ei, ar trebui să stea la baza comparaţiilor cu ceramica tipică a culturii Przeworsk. Complexitatea şi ambiguitatea contactelor dintre cultura Pomeraniană şi cultura Przeworsk este ilustrată şi de coexistenţa siturilor tipice aşezărilor ambelor culturi. Acest fapt demonstrează dificultatea determinării secvenţei temporale reale a unităţilor culturale individuale de la începutul epocii timpurii a fierului (faza timpurie şi târzie) şi, prin urmare, definirea situaţiei culturale actuale din perioada secolului al II-lea a. Chr. În acest context, se impune următoarea întrebare: în ce măsură au interacţionat diferitele culturi la acea vreme în Polonia Mare, ca urmare a proceselor extinse de migraţie care au avut loc în acea perioadă în Europa? În acelaş timp, problema care devine extrem de importantă este a celei mai timpurii faze ale culturii pomeraniene, în timpul căreia ar fi putut avea loc transformarea procesului de modificare stilistică în fenomen, care, în baza cunoştinţelor actuale, este interpretat ca o pătrundere largă în Polonia Mare a populaţiilor din zonele culturii Jastorf. Problema care rezultă rezidă în prezenţa culturii Jastorf ca o altă componentă culturală în spaţiul Poloniei Mari la sfârşitul perioadei timpurii şi începutul celei târzii ale epocii pre-romane şi relaţia reală dintre aceste culturi şi cultura Przeworsk. Materialele datate la sfârşitul perioadei timpurii ale epocii pre-romane şi începutul perioadei târzii ale epocii pre-romane, care arată asemănări cu cultura Jastorf, par să constituie elementul-cheie pentru ilustrarea imaginii reale a schimbărilor care au avut loc atunci. Acestea pot indica fie că la acea dată în regiune au apărut diferite grupuri din teritorii îndepărtate şi au adus cultura lor, fie că, şi ceea ce e mai plauzibil, au avut loc doar schimbări interne ale formaţiunilor locale în fluxul larg de schimbări stilistice supraregionale. Deoarece natura formelor metalice poate fi adesea interculturală şi apare într-un spectru regional mai larg, ceramica devine sursa de bază care indică continuarea sau întreruperea anumitor tradiţii. Ceramica a fost produsă folosind abilităţile şi cunoştinţele producătorilor săi, care au fost produsul unei anumite tradiţii – o şcoală. Acest lucru este evident în tehnologiile utilizate pentru a le produce. Astfel, diferenţele în procesul de preparare a lutului şi în metoda arderii ceramicii sunt caracteristice şi diferite pentru diferitele tradiţii de producere a olăriei, care sunt interpretate în zilele noastre în contextul factorilor determinanţi ale culturilor arheologice. Presupunem că prin identificarea şi descrierea acestui standard se poate atribui identitatea culturală a materialelor ceramice găsite în anumite locaţii. Examinările multidimensionale ale fragmentelor de ceramică din perioada timpurie a epocii pre-romane pot deveni cheia dezvoltării unui instrument pentru o mai bună diferenţiere între tradiţiile de producţie, în contextul variabilităţii lor culturale şi pot răspunde, astfel, la întrebarea posibilelor transferuri culturale ale partenerilor tehnologici şi, în consecinţă, în ceea ce priveşte continuitatea/discontinuitatea schimbărilor care au loc în tradiţiile ceramice ale producătorilor individuali. Sperăm că acest fapt va conduce cu siguranţă la un răspuns complet la întrebarea adresată în acest document: cum s-a constituit societatea din perioada timpurie a epocii pre-romane în Polonia Mare?