Dezvoltarea rapidă a acordurilor strategice globale, în ultimii zece-cincisprezece ani, constituie un fenomen economic reprezentativ al contemporaneităţii datorat intensificării, fără precedent, a concurenţei şi a schimbării paradigmei de guvernare în afaceri. La scară globală, practic, nu pot fi trecute cu vederea informaţiile zilnice ce apar în mass-media şi în care subiectul principal este asocierea diferitelor companii sau crearea unor alianţe, atât în ramurile industriale, cât şi în sfera serviciilor, optând, în acest sens, pentru o diversitate foarte largă a formelor de realizare a acestora. Deopotrivă, ne-am putea referi şi la corporaţii mari (uneori, chiar multinaţionale), dar şi la companii mici. Într-un fel sau altul, majoritatea companiilor actuale sunt angajate în colaborări inter- şi intrafirmă, de ordin şi nivel diferit. Or, pentru o înţelegere mai amplă a acestor procese, în articolul dat, autorul a vizat o delimitare a elementelor caracteristice alianţelor, precizând nat