Dans une étude traditionnelle le rationnel est conçu comme un phénomène en plein accord avec les notions de raison et de norme. Ainsi, tout ce qui est raisonnable est déclaré rationnel. Dans cette même perspective, l’irrationnel est pris pour quelque chose d’opposé à ces notions. Mais la question que les chercheurs contemporains se posent est si le rationnel et l’irrationnel sont vraiment en opposition ou en conflict. Conçues du point de vue interactif, ces notions sont prises pour des réalités qui se conditionnent. C’est pourquoi, dans une investigation moderne, ces entités sont saisies en unité et non pas en opposition. Analysées comme quelque chose de muable, elles sont mises en accord avec la logique ou le manque de logique. La mobilité du rationnel et de l’irrationnel s’explique par le manque de tout idéal rationnel, car ce qui a été rationnel à une époque peut ne plus l’être à une autre.

În accepţie tradiţională, noţiunea de raţional trimite la ceva ce este în conformitate cu raţiunea şi cu normele acesteia. Astfel, totul ce este rezonabil este, în acelaşi timp, şi raţional. Prin urmare, iraţionalul ar fi opus atât rezonabilului, raţiunii, cât şi normelor acesteia. Astăzi, cercetătorii se întreabă, dacă raţionalul şi iraţionalul sunt, cu adevărat, în opoziţie sau chiar în conflict. Concepute din perspectivă muabilă, noţiunile de raţional şi iraţional se condiţionează reciproc, în sensul că raţionalul nu poate exista fără iraţional, iar raţionalul pur nu există. Iată de ce, în teoriile moderne, aceste fenomene sunt analizate în unitate şi nu în opoziţie.