Articolul precedent |
Articolul urmator |
![]() |
![]() ![]() |
![]() AVRICENCO, Mariana, RUSU, Irina, HOLBAN, Tiberiu. Eficacitatea Sofosbuvir şi Ledipasvir/Daclatasvir în asociere cu Ribavirin la pacienții cu ciroză hepatică cu VHC. In: Patologie Infecțioasă: . Provocarea teoriei în practica medicală curentă, 19-22 iunie 2019, Iași. Iași: Editura "Gr. T. Popa" Iași, 2019, Ediția 5, pp. 35-42. ISBN 978-606-544-607-6. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patologie Infecțioasă Ediția 5, 2019 |
||||||
Conferința "Patologie Infecțioasă" Iași, Romania, 19-22 iunie 2019 | ||||||
|
||||||
Pag. 35-42 | ||||||
|
||||||
![]() |
||||||
Rezumat | ||||||
Introducere: Infecția cu virusul hepatitic C (VHC) reprezintă una din cele mai importante cauze ale afectării hepatice cronice. Asocierea preparatelor antivirale cu acțiune directă (PAAD) și Ribavirin (RBV), au demonstrat rate înalte de răspuns virusologic susținut (RVS), inclusiv la pacienții cu ciroză. Scopul acestui studiu a fost evaluarea eficacității terapeutice a PAAD și RBV la pacienții cu ciroză hepatică provocată de virusul hepatitic C.Material și metode: Au fost examinați 83 de pacienți cu ciroză hepatică VHC, genotipul 1b, care au urmat tratament antiviral cu Sofosbuvir (SOF) + Ledipasvir (LDV)/Daclatasvir (DCV) și Ribavirin, timp de 12 săptămâni, în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase ”Toma Ciorbă”. Pacienţii au fost monitorizaţi clinic, paraclinic şi virusologic pe toată perioada tratamentului.Rezultate: Repartiția pacienților în funcție de schema de tratament: SOF+DCV +RBV – 44 (53%) pacienți, SOF+LDV+RBV – 39 (46,9%). Vârsta medie a fost 56,2±5,14 ani. După stadializarea Child-Pugh repartizarea pacienților a fost următoarea: Child-Pugh A – 37 (44,5%) pacienţi, B – 46 (55,4%). Experiență de tratament antiviral în trecut au avut 12 (14,4%) pacienți, iar 71 (85,5%) – naivi. Repartizarea pacienților după stadiul de fibroză apreciat prin Fibroscan a fost: stadiul F3 – 12 (14,4%) pacienți, F4 – 71 (85,5%). După gradul de decompensare: cu ascită moderată au fost – 9 (10,8%) pacienți, varice esofagiene - 19 (22,8%), hipersplenism – 18 (21,6%), splenectomie – 3 (3,6%). După o lună de tratament doza de RBV a fost redusă la 12 (14,4%) pacienți și la 10 (12%) a fost întrerupt tratamentul cu RBV. La două luni de tratament doza de RBV a fost redusă la 10 pacienți, din cauza anemiei moderate. Doza completă de RBV până la sfârșitul tratamentului au urmat 51 (61,4%) pacienți. Răspunsul biochimic s-a obținut în ambele loturi, profilul transaminazelor îmbunătățindu-se la sfârșitul tratamentului. RVS a fost la – 77 (92,7%) pacienți, eșec la tratament – 6 (7,2%) pacienți. Doi pacienți au decedat după finisarea terapiei (1 – hepatocarcinom, 1 – cancer de cap de pancreas). Nu au fost observate reacții adverse majore, care ar justifica întreruperea tratamentului.Concluzii: Cel mai frecvent efect advers al terapiei antivirale cu RBV este anemia. Eficacitatea terapiei cu PAAD la pacienții cu ciroză hepatică nu a fost influențată de reducerea sau anularea RBV. Rezultatele acestui studiu au demonstrat eficacitatea tratamentului cu Sofosbuvir și Ledipasvir/Daclatasvir în asociere cu Ribavirin în infecția cu VHC, genotip 1, la pacienți cu ciroză. |
||||||
Cuvinte-cheie ciroza, daclatasvir, sofosbuvir, ledipasvir, Ribavirin, cirrhosis, sofosbuvir, ledipasvir, daclatasvir, ribavirin |
||||||
|