Acest articol îşi propune a fi o contribuţie la elaborarea monografiei satului. În ultimii ani au apărut mai multe lucrări dedicate satelor din republică, ceea ce reprezintă un fenomen îmbucurător. În acelaşi timp, prea puţine dintre ele corespund modului de cercetare monografică iniţiat de întemeietorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti Dimitrie Gusti. Deseori autorii se limitează doar la expunerea documentelor istorice, rezervând un spaţiu neînsemnat culturii populare tradiţionale, ceea ce diminuează valoarea cercetării. În rândurile ce urmează încercăm o abordare, departe de a fi exhaustivă, a sistemului alimentar, specific unui sat de centru, pornind de la ideea că antropologia contemporană acordă o atenţie vădit crescândă nutriţiei ca parte integrantă a culturii. În lucrările de profil bucătăria este percepută ca un vehicul al valorilor esenţiale ale unei societăţi. În totalitatea sa, precum şi în fiecare dintre elementele sale, sistemul culinar este semnificant şi a putut fi definit ca un limbaj în care fiecare societate îşi codează mesajele care îi permit să semnifice cel puţin o parte din ceea ce este ea1. În aserţiunea cercetătoarei Ofelia Văduva modul de hrană este un important reper identitar ce concentrează valori şi experienţe tradiţionale, dar şi împrumuturi şi noutăţi introduse în timp, prelucrate şi adaptate modului cultural tradiţional2. Intenţia noastră se rezumă la o expunere succintă a produselor alimentare autohtone, obţinute pe pământul satului secole la rând. Totodată urmărim scopul de a pune în valoare câteva aspecte ce ţin de obiceiurile şi tradiţiile legate de alimentaţia cotidiană, ceremonială şi rituală, de transformările produse în acest sistem ca efect al influenţei alimentare urbane, al unor factori de ordin economic, social şi cultural. Baza acestei lucrări o constituie propriile cercetări de teren, la care se adaugă mai multe aprecieri selectate, în măsura posibilităţilor, din lucrările etnologice şi folclorice, pentru a aduce la cunoştinţa celor interesaţi care a fost rostul, mesajul şi semnificaţiile, parte din ele dispărute, ale obiceiurilor, practicilor şi tradiţiilor moştenite din bătrâni, cărui fenomen se datorează perenitatea lor în contemporaneitate.