Trei sunt axele tematice din care vom extrage interogațiile în problema abordată: mediile tipărite (cartea), epoca televiziunii și Galaxia Internet. Pornind de la aceste premise, traseul investigativ presupune analiza identității în cultura mediatică – de la identitatea livrească la identitatea virtuală. Pentru a pune în lumină impactul cuvântului tipărit în timpurile moderne, vom apela la scrierile cercetătorului american Neil Postman, a cărui operă își are rădăcinile în gândirea ilustrului reprezentant al Școlii de la Toronto, Marshall McLuhan. A urmat epoca televiziunii, un mediu de comunicare ce „a contribuit” cel mai mult la degradarea sau trivializarea discursului public, mai ales în perioada postmodernă. Acest lucru s-a întâmplat, în viziunea unor cercetători de marcă, când s-a produs trecerea de la paleoteleviziune la neoteleviziune, a luat naștere televiziunea-spectacol și a demarat epoca showbizului TV. Sintagma „nativ digital” are tangențe semantice cu expresia „vorbitor nativ”, ceea ce înseamnă că persoana dată are alt statut față de limba maternă decât un străin, face parte dintr-o comunitate lingvistică bine definită. Se vorbește că tânăra generație dispune de competențe digitale și o abordare dezinvoltă a informației, dar se face abstracție de scăderea puterii de concentrare și diminuarea abilităților cognitive, de unde o cunoaștere fragmentată a realității sociale și a domeniilor de explorare științifică. Adevăratul demers hermeneutic operează cu surse credibile în procesul de documentare. Navigarea superficială, fără repere conceptuale înrădăcinate în substanța cărților tipărite în vremurile de ieri și de azi, ne provoacă disconfort intelectual în câmpul imens al internetului și împiedică disocierea dintre interpretarea de suprafață și actul cognitiv de interpretare profundă a artefactelor culturii digitale.