La sfârșitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea, vestimentația negustorilor autohtoni a fost influențată de moda vest – europeană, precum și de cea orientală. Ne vom referi în continuare, la modul în care evoluția modei din această perioadă a fost marcată de stilul oriental. Din cauza regimului de suzeranitate otomană, stilul oriental a fost pentru o perioadă îndelungată de timp un reper pentru toate categoriile sociale. Nu a făcut excepție în acest sens nici elita comercială autohtonă. Purtarea straielor de tip oriental însemna loialitate politică față de Imperiul Otoman. Trebuie să remarcăm că reprezentanții păturilor neprivilegiate nu aveau dreptul să poarte unele haine, chiar dacă le permitea buzunarul. În ceea ce privește evoluția modei în rândul negustorilor, menționăm faptul că în vestimentația negustorilor nu exista o integritate stilistică: doar o mică parte din negustori se îmbrăca în conformitate cu moda. Negustorii bogați puteau să-și comande vestimentație tradițională de tip oriental, confecționată din pânze scumpe de la Constantinopol, iar nevestele acestora se îmbrăcau la fel ca boieresele bogate. Au existat, desigur, unele deosebiri între negustorii avuți și cei mai puțin avuți. În vestimentația păturilor înstărite ale societății (atât a celor de proviniență nobilă, cât și a celor care s-au îmbogățit cu timpul), au avut loc schimbări, în prima jumătate a sec. al XIX-lea. În aceeași perioadă, reprezentanții altor pături ale populației (cei mai puțin avuți) au continuat să poarte haine de model vechi tradițional sau autohton. În concluzie, constatăm că îmbrăcămintea a deținut, în continuare, un rol important în societatea perioadei moderne, rămânând un însemn definitoriu al apartenenței sociale. Lumea românească, fiind situată între Orient și Occident, a preluat elemente atât din moda vest – europeană, precum și din cea orientală.