Current studies show that the increase in the incidence of Chronic Kidney Disease cannot be fully explained only by risk factors well elucidated in the specialty literature, as knowing that oxidative stress is prevalent in Chronic Kidney Disease patients and is considered to be an important pathogenetic mechanism. Reactive oxygen species, which appear in excess as a result of ischemic, toxic or immune mediator changes, can negatively influence various pathological processes in renal pathology. These processes mainly refer to the pathogenesis of Chronic Kidney Disease or acute kidney injury. There are at least two pathophysiological mechanisms by which oxidative stress is formed in renal pathology, and then their damaging effects can cause, maintain or aggravate the cause of the condition. Following the initiation of inflammatory processes, the progression of renal damage is accelerated, with the eventual damage to all nephron structures as well as the interstitial space. The main sources of reactive oxygen species are mitochondria, but other cellular organelles may also be involved. Oxidant radicals produce oxidation of proteins, lipids, modification of nucleic acids with destruction of cell membranes, induction of apoptosis and lysis of kidney tissue. It is shown that free radicals are normally annihilated by superoxide dismutase – the antioxidant enzyme. There are several biomarkers that can be evaluated to detect oxidative stress and antioxidant status in patients with chronic kidney disease. Their determination in the context of a complex examination represents an informational support in the elucidation of pathogenetic mechanisms with the implementation of non-invasive early diagnosis methods. We reviewed the Chronic Kidney Disease literature to see if the guidelines and data are reliable enough to justify a particular approach.

După cum arată studiile actuale, creșterea incidenței Bolii Cronice Renale nu poate fi pe deplin explicată numai prin factorii de risc bine elucidați în literatura de specialitate, și anume că stresul oxidativ este caracteristic pentru pacienții respectivi și reprezintă un mecanism patogenetic important. Speciile reactive ale oxigenului, care apar în exces în urma unor modificări ischemice, toxice sau de mediatori imuni pot influența negativ diferite procese ale patologiei renale. Aceste procese se referă mai ales la patogenia Bolii Cronice Renale sau la leziuni renale acute. Există cel puțin două mecanisme fiziopatologice prin care se formează stresul oxidativ în patologia renală și în urma cărora efectele lezionale pot provoca, întreține sau agrava afecțiunea. În urma declanșării proceselor inflamatorii se accelerează progresia leziunii renale, cu afectarea în final a tuturor structurilor nefronului, precum și a spațiului interstițial. Sursele principale de specii reactive de oxigen sunt mitocondriile, dar pot fi implicate și alte organite celulare. Radicalii oxidanți provoacă oxidarea proteinelor, lipidelor, modificarea acizilor nucleici cu distrugerea membranelor celulare, inducerea apoptozei și liza țesutului renal. Este demonstrat că radicalii liberi în mod normal sunt anihilați de superoxid-dismutaza – enzima cu efect antioxidant. Există câțiva biomarkeri pentru a detecta stresul oxidativ și starea antioxidantă la pacienții cu boală cronică renală. Determinarea lor în contextul unui examen complex reprezintă un suport informațional în elucidarea mecanismelor patogenetice cu implementarea metodelor de diagnostic precoce neinvaziv. Am analizat literatura de specialitate pentru Boala Renală Cronică (BRC) având ca scop să vedem dacă ghidurile și datele sunt suficient de fiabile pentru a justifica o anumită atitudine