Tinerii compozitori și semnificația originalității în creație
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
216 0
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
78.071.1-053.6+78.03 (1)
Muzică (1814)
SM ISO690:2012
PROCOPCIUC, Doina-Cezara. Tinerii compozitori și semnificația originalității în creație. In: Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică), Ed. Ediția a IV-a, 25 septembrie 2018, Chişinău. Chişinău: "VALINEX" SRL, 2018, Ediția a IV-a, pp. 57-58. ISBN 978-9975-3119-1-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică)
Ediția a IV-a, 2018
Conferința "Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică)"
Ediția a IV-a, Chişinău, Moldova, 25 septembrie 2018

Tinerii compozitori și semnificația originalității în creație

CZU: 78.071.1-053.6+78.03

Pag. 57-58

Procopciuc Doina-Cezara
 
Universitatea de Muzică și Arte Interpretative, Viena
 
 
Disponibil în IBN: 3 martie 2023


Rezumat

Creația în sine este rezultatul atitudinii creatoare a artistului față de microcosmosul propriu și lumea în care se găsește. Creatorul este într-o continuă căutare de idei originale, inovații sau mijloace – o neîntreruptă căutare de sine, ceea și face procesul creativ unic și diferit de la artist la artist. La începutul acestui lung drum spre necunoscut se află tânăra minte creatoare, artistul în devenire, cel ce încă nu știe ce caută, dar continuă să caute cu dârzenie acel „ceva”. Procesul de creație și căutarea însăși, este esența creației tinerilor artiști, iar deseori acest „ceva” este egalat cu originalitatea. Ce anume presupune originalitatea? Ce înseamnă să fii original? Este oare originalitatea echivalentul creației? Dacă ea „lipsește” înseamnă aceasta că nu vorbim despre o creație ci despre o imitație? Determină oare caracterul original al unei lucrări valoarea sa ca și operă de artă? Aceste întrebări, deși par simple la prima vedere, reflectă mai multe contradicții: o întrebare declanșează alta, iar un răspuns clar și obiectiv se pierde undeva prin mreaja de opinii diverse. Cert este faptul că tinerii creatori, adesea lipsiți de încrederea în sine sau în lucrările lor, se confruntă cu aceste întrebări la fiecare pas, iar în sfera muzicii, ce poate fi considerată mult mai abstractă decât alte arte, răspunsul poate fi și mai greu de găsit.Care lucrare este considerată originală și merită să fie originalitatea scopul dintâi al compozitorului? Fiecare decide pentru el însuși, iar răspunsurile și soluțiile pe care le-a găsit, se răsfrânge în creație și reprezintă în esență, cheia originalității. Original nu înseamnă întotdeauna ceva ieșit din comun. Aceasta poate fi o încercare nereușită de a atrage atenția prin efecte, mijloace sau tehnici „originale”, care nu comunică nimic celui care ascultă. Se observă o tendință crescândă de a șoca publicul, de a respinge ideea de comunicare cu el și a se reduce doar la simpla încercare de a rămâne în memoria acestuia ca ceva diferit, deci „original”. În multe cazuri „diferit” nu poate indica în totalitate valoarea unei lucrări sau creativitatea compozitorului. Totodată, această diferență este indiscutabil un plus și un pas ferm spre originalitate și găsirea propriului limbaj, stil, propriului eu. Raymond Radiguet spunea că „Originalitatea constă în a încerca să fii ca toţi ceilalţi şi a da greş” — o afirmație atât de galantă și neîndoielnic autentică. A da greș — a greși — ține de ființa umană și imperfecțiunea ei. A crea este la fel — a fi diferit, imperfect, unic — a greși, dar intenționat.

Cuvinte-cheie
arta componistică, originalitate, proces de creație, creaţie muzicală