Core reprezintă segmentul central care produce funcția de stabilitate a corpului uman. Acesta conectează anatomic și funcțional jumătatea superioară a corpului de cea inferioară. In acest mod facilitând transmiterea armonioasă a forțelor în momentul fiecărei mișcări ce implică trunchiul, centura pectorală și centura pelvină. Spre exemplu, performanța membrului superior într-o miscare dată, este direct dependentă de activarea centurii pectorale. Dar este interesant de știut că centura pectorală la randul său este direct dependentă în a-și produce funcția la paramentri ridicați de segmentul core. Cu alte cuvinte, core reprezintă piesa centrală care facilitează performanța corpului in dinamică. Dacă pentru funcția și rolul core în biomecanică există informații precise, literatura de specialitate este destul de confuză în ceea ce-i privește anatomia. Există concepte care includ atât fascia toraco-lombară și fascia toraco-abdominală, împreună cu prelungirile musculare ale acestora, cât și concepte care le exclud, ori făcând referire doar la musculatura profundă a segmentului lombar și abdominal. În această lucrare se regasește o trecere în revistă a diferitelor modele de anatomie a segmentului core, funcția și perspectiva modelului neurocentric în ceea ce privește disfuncția, testarea și reeducarea. Modelul neurocentric este conceptul care are la bază funcția sistemului nervos. Dacă din perspectiva modelului clasic (mecanocentric), apariția disfuncțiilor core au la baza factorii mecanici, ei bine modelul neurocentric ne permite o întelegere mai avansata, cu posibilități de reeducare mai eficiente, într-un timp mai scurt. Activitatea trunchiului cerebral, reflexul artro-kintic, sinapsa neuromusculara și reprezentarea senzitivă la nivel cortical (humunculus senzitiv) reprezintă veriga principală a lucrarii de față ce explica facilitarea apariției disfuncției, conceptul de testare și reeducarea funcțională a segmentului core.