Cercurile militare au fost create în România în preajma Războiului de Independenţă, în principalele garnizoane ale ţării, cu scopul de a întări legă-turile dintre armată şi societatea civilă. Mare parte dintre ele au dispus mai apoi de localuri proprii, construite prin contribuţia materială substanţială a corpului ofiţeresc. Edificiul Cercului Militar Buzău, ridicat în preajma Pri-mului Război Mondial, a reprezentat un reper important în viaţa oraşului, interesul pentru această instituţie de cultură a oştirii depăşind cu mult porţi-le cazărmilor din garnizoană. Cu o arhitectură emblematică pentru începutul de secol XX, clădirea Cercului Militar a suferit de-a lungul vremii mai multe reparaţii şi renovări, în prezent fiind dezafectată în aşteptarea unei reparaţii capitale, destul de costisitoare, însă absolut necesare pentru reînscrierea sa în patrimoniul cul-tural şi urbanistic al armatei şi al oraşului.