Iagorlâc este un sat fantomă cu o istorie bogată. Astăzi nu există, a dispărut sub apele lacului de acumulare Dubăsari în anii 1950, din micuțul și vechiul sat de atunci au mai rămas doar șase case. Dar fantomele trecutului par să plutească peste apele care îi ascund acoperișurile. Iagorlâc a fost fondat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, după victoria lui Vladislav Olgerd asupra Hoardei în Bătălia de la Apele Albastre din 1362 și victoria lui Bogdan I asupra lui Balc în 1365, în locul în care râul cu același nume se revarsă în Nistru; cu alte cuvinte, exact în acel punct din spațiu și timp în care convergeau granițele Marelui Ducat al Lituaniei, Principatului Moldovei și Hoardei de Aur. Ca urmare a Unirii de la Lublin din 1569, granița Rzeczpospolitei trecea de-a lungul râului Iagorlâc, iar în secolul al XVI-lea Iagorlâc își întărește și mai mult importanța ca fortificație de hotar împotriva tătarilor din Crimeea și turcilor. De obicei, aici veneau judecătorii pentru procesele de frontieră, ce soluționau disputele dintre Polonia și Turcia legate de raidurile reciproce. Această funcție juridică a fost atribuită satului Iagorlâc încă pe timpul luiStanislav August. Pacea de la Karlowitz din 1699 a stabilit malul râului Iagorlâc ca graniță între Polonia și Turcia, iar a Doua Împărțire a Rzeczpospolitei din 1793 – cu Imperiul Rus. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, în Iagorlâc erau 350 de locuitori, 83 de case, o școală, o distilerie, 26 de tarabe în piață, 9 magazine și o casă de rugăciuni evreiască. Această casă (conform Regulilor de construcție din 1835, casele de rugăciuni se construiau una la aproximativ 80 de familii de evrei) este aproape singura mențiune despre existența unei comunități evreiești în Iagorlâc. Cu toate acestea, în timpul expedițiilor din anii 2019–2021, am putut descoperi pietre funerare din cimitirul evreiesc din Iagorlâc, dintre care unele datează în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind cele mai vechi pietre de mormânt evreiești cunoscute în Moldova.