Designul pătrunde rapid în viața oamenilor și în domeniul producției. Prin acțiunile, metodele, procedeele sale, designerul își propune nu doar să echipeze rațional un fragment de spațiu, dar și să-l umple cu semnificații, simboluri și valori exprimate într-o formă artistică. În ultimele decenii, posibilitățile expresive ale designului s-au multi-plicat semnificativ ca urmare a trecerii de la cultura unui stil la cultura poli-stilă și a eliminării interdicțiilor. Noile posibilități tehnologice, programe de calculator și materiale sintetice au modernizat și extins semnificativ gama de mijloace expresive cu care operează astăzi artistul-designer. Designul este utilizat activ ca metodă și în alte domenii și arte. Prin urmare, metodele de proiectare care leagă calitățile de consum și estetice ale obiectelor desti-nate utilizării directe de către om, cu structura lor optimă și tehnologia de fabricație, încep să aibă un anumit impact asupra soluționării unor probleme sociale importante, precum îmbunătățirea calității vieții, culturii muncii, culturii consumatorului, armonizării și estetizării vieții și crearea unui cli-mat psihologic favorabil pentru oameni. Dar încorporarea în sistemul relați-ilor de piață, dependența artistului de solicitările consumatorilor, gusturile publicului, moda și tendințele stilistice predominante, predetermină, în mare parte, contradicțiile interne ale designului. Astăzi, obiectele de design se caracterizează adesea prin schimbare, sentiment de inconstanță și învechire rapidă a formelor. Ele atrag consuma-torul și reacția imediată a acestuia, generată de modă și tendințe artistice instabile. Toate, per ansamblu, deseori, direcționează spre aspecte superfi-ciale, dar nu și spre soluții profund gândite. Or, în legătură cu complexitatea lumii, extinderea câmpului informa-țional al culturii, se schimbă nu doar mediul obiectual-spațial al ambianței umane, ci și parametrii valoric-semantici și estetici ai funcționării acestuia.