Printre cele mai valoroase meșteșuguri alimentare în orașele Țării Moldovei era brutăritul (pităritul). Ramura respectivă era impulsionată de cererea de produse alimentare, dar și de prezența materiei prime – a făinii, care era obținută din cerealele cultivate pe teritoriul orașelor sau în apropie-rea lor, ulterior măcinate la morile urbane. Printre istoricii care au examinat brutăritul vom menționa pe N. Iorga, P. P. Panaitescu, Șt. Olteanu și C. Șerban. În sistemul alimentar al Moldovei medievale pâinea era, alături de mămăligă, alimentul de bază. Astfel, cel mai răspândit produs de panificaţie adus de brutari sau pitari pe piaţa oraşelor era pâinea. N. Iorga, în urma cercetării subiectului brutăritului din Moldova medievală, a concluzionat: „Ca-litatea şi greutatea produselor de panificație era dinainte stabilită”. Dumnea-lui pune în evidență faptul că „Într-o brutărie puteai găsi hambar, covată, gripcă de pâine, site, coţi de cuptioriu, lopeţi, poslavaci, capac de gura cup-torului, masă de plăcinte”. Cercetătorii Șt. Olteanu și C. Șerban, referindu-se la acest subiect, re-levă faptul că „Meşterii brutari puteau fi băştinaşi sau străini”. „În Suceava, celor străini li se permitea să ţină brutării ca să facă pâine pentru vânzare. De regulă, brutarii străini se invitau pentru că aduceau cu ei noi practici în domeniul brutăritului, prin aceasta mărind sortimentul de produse de patise-rie și asigurau o calitate superioară a acestora”. În anul 1564 Alexandru Lă-puşneanu, domnul Moldovei, anunţa pe braşoveni că renunţă la cererea, pe care o făcuse, de a i se trimite pitari. Domnitorul găsise în ţară pitărese şi era mulţumit de nivelul avansat al meşteşugului lor. Din actele analizate, din sec. XVI–XVII, conchidem că pităriile erau amplasate pe teritoriile târgurilor Iași, Vaslui, Suceava, Soroca, Bârlad, Cotnari, Tecuci, Târgul Neamț, Roman, Hârlău etc. Cele mai numeroase brutării erau răspândite în Iaşi, afirmație bazată pe ideea că actele atestă mult mai mulți pitari în această localitate decât în alte târguri. În orașele Țării Moldovei, acest meșteșug a atins un înalt nivel și a avut un loc prim-ordial printre meșteșugurile practicate în mediul urban.