Pidalionul (gr. Πηδάλιον „cârmă”) sau Cârma Bisericii reprezintă o colecție de canoane (norme de conduită) stabilite de Sfinţii Apostoli, Sinoa-dele Bisericii, Sfinţii Părinţi din primele veacuri creștine, la care s-a adăugat o compilație de comentarii canonice aparținând unor canoniști bizantini vechi, completate și de comentarii ale editorilor. Această colecție, alcătuită de ieromonahul Agapie şi de sfântul Nico-dim Aghioritul, a primit aprobarea Sinodului patriarhal de la Constantino-pol în 1791, dar a fost tipărită sub formă de volum, în limba greacă, la Leipzig, abia în anul 1800, a doua ediție fiind tipărită la Atena în anul 1841.Reeditată de mai multe ori în ultimele două secole, această colecție a devenit cea mai utilizată colecție canonică din Bisericile ortodoxe contem-porane fiind considerată un reper moral de bază al creștinilor. Prima ediție a Pidalionului în spațiul românesc s-a tipărit la Tipogra-fia Mănăstirii Neamț în anul 1844. Traducerea a fost făcută, după ediția a doua a Pidalionului grecesc, de către însuși Mitropolitul Veniamin Costachi iar corecturile aparțin Protosinghelului Neofit Scriban, așa cum apare în „Cuvântul către cititori” care precede textul canoanelor. Pidalionul de la 1844 este o lucrare monumentală, având 548 de pa-gini, iar dimensiunile blocului de carte fiind de (36,5×23,5×6,5) cm. Textul a fost tipărit în limba română cu caractere chirilice, iar ilustrațiile, realizate în tehnica xilogravurii, aparțin vestiților gravori Teodosie, Ghervasie, Miha-il Strilbițchi. Portalul foii de titlu, frontispiciile, scenele reprezentând Sino-adele ecumenice impresionează prin armonie compozițională și tehnica de-săvârșită a artiștilor gravori.