Etimologia genului Lactarius vine de la prezența în tramă a unui latex asemănător cu laptele. Caracterele constante ale reprezentanţilor acestui gen sunt următoarele: Pălăria este de mărime medie la exemplarele mature 5-10 (15) cm, inițial mereu semisferică cu marginea mai întâi răsfrântă spre picior, apoi concavă și în sfârșit plată, deseori infundibuliformă, compactă și cărnoasă; cuticula poate fi netedă sau pufoasă, uscată și vâscoasă, umedă lipicioasă, câteodată mucilaginoasă, deseori cu suprafața zonată, marginea pălăriei goală, franjurată, flocoasă; culorile pălăriei sunt variate, începând cu nuanțele de la alb, spre galben, ocru, portocaliu până la roșu aprins, maroniu, brun-violet, până la negricios; Lamele adnate, decurente, la unele specii sunt destul de fragile, altele elastice și în cele mai multe cazuri de aceiași culoare cu pălăria; Carnea densă și compactă, fragilă, până la elastică, cu miros aromatic și gust dulceag sau iute, la rănire (tăiere) apare latexul, de obicei alb neschimbând culoarea în contact cu aerul sau se colorează în diferite culori: galben, oranj, roșu, liliachiu, verde; Piciorul central, zvelt, plin, cu canale sau gol, cilindric, niciodată bulbos, și mereu de culoarea pălăriei; Sporii sunt sferici până la eliptici, verucoși, amiloizi; masa de spori albă, roz, ocru. Majoritatea absolută a speciilor genului Lactarius sunt ciuperci micorizante. Pe glob se cunosc aproximativ 450 de specii (Singer, 1986), în Europa de West – 130 specii (Moser, 1993), în România – 51 specii (Sălăgeanu & Sălăgeanu, 1985), iar în Basarabia au fost identificate, până în prezent, 40 specii. Pentru a putea identifica mai uşor taxonii acestui gen în teren pe baza caracterelor macroscopice, sunt întocmite cheile după următoarele criterii de bază: culoarea pălăriei, culoarea latexului şi gustul cărnii.