Așezarea antică târzie de la Mereni „Chirca” este amplasată în valea pârâului Colonița, un afluent de stânga al r. Bâc, lângă s. Mereni, r-nul Anenii Noi. În cadrul cercetărilor arheologice din anii 1986-1987, în așezare au fost descoperite 85 de complexe arheologice, atribuite culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, inclusiv opt locuințe, 73 de gropi menajare, o dependință, o instalație de foc și două morminte. Dintre complexele menționate, 60 de construcții (opt locuințe, o dependință și 51 de gropi menajere) au fost datate pe baza ceramicii, iar alte 25 de complexe (22 de gropi menajere, o vatră și două morminte) – pe baza caracteristicilor conexe (umplutură, rit funerar etc.). Printre locuințe se deosebesc trei construcții de suprafață (nr. 1, 2, 3) și cinci construcții adâncite în pământ (nr. 20, 32, 37, 80, 81). Piesele de inventar sunt prezente în număr de 140 de unități, inclusiv trei din bronz, una din aramă, 11 din fier, nouă din sticlă, una din carneol, una din șist, nouă din gresie, șase din din calcar, una din prund, 90 din lut ars, trei din fragmente de amfore antice, una din ceramică locală și trei din os. Ceramica cuprinde 11842 de fragmente de tip Sântana de MureșCerneahov, inclusiv ceramică grosieră de bucătărie lucartă manual – 3068 de fargmente (25,9%), ceramică cenușie fină – 3582 de fragmente (30,2%), ceramică cenușie zgrunțuroasă – 2635 de fragmente (22,3%), ceramică neagră lustruită – 536 de fragmente (4,5%), ceramică roșie fină – 482 de fragmente (4,1%), ceramica roșie zgrunțuroasă – 322 de fragmente (2,7%), ceramică roșie romană cu firnis roșu – 13 fragmente (0,1%) și amfore romane – 1204 fragmente (10,2%). Așezarea de la Mereni „Chirca” face parte dintr-un șir de situri, alcătuit din trei complexe antice târzii (Mereni „Costișa Maxinului”, Mereni „Școala Berjan” și Mereni „Chirca”), amplasate în Valea Merenilor pe un teritoriu de circa 7 km lungime. Aceste așezări se mărginesc dinspre sud – sud-vest cu grupul din șapte așezări antice târzii din valea Bâcului, pe segmentul Revaca – Todirești – Țânțăreani, dinspre nord-vest – cu grupul din 8 situri aflat în Valea Budești – Bălțata, dinspre nord-est – cu grupul din 2 așezări din valea Cimișeni – Bălăbănești, iar dinspre est – cu grupul din 10 așezări din Valea Cobusca Veche – Cobusca Nouă. În total, în microregiunea delimitată pe o suprafață de cca 288 km.p. (18×16 km), sunt cunoscute 31 de situri arheologice atribuite culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, ceea ce constituie, în mediu, un sit la 10 km.p. Așezarea antică târzie de la Mereni „Chirca”, cercetată pe o suprafață de 1560 m.p., se dovedește a fi una dintre cele mai intens studiate în spațiul prutonistrean, fiind depășită doar de siturile de la Budești și Bălțata. Pornind de la constatarea vecinătății, se poate observa că cele trei sate megieșe – Budești, Bălțata și Mereni –, la etapa actuală, reprezintă teritoriul cu cel mai înalt grad de cercetare arheologică a vestigiilor atribuite culturii Sântana de Mureș – Cerneahov în spațiul pruto-nistrean. Așezarea Mereni „Chirca”, cu o suprafață de cca 30 ha și un strat cultural de 0,80-1,35 m grosime, se plasează în rândul celor mai masive așezări antice târzii din spațiul pruto-nistrean, situindu-se în rând cu siturile de la Budești (35 ha), Sobari (25 ha) și Cobusca Veche (20 ha). Judecând după profunzimea stratului cultural (0,80-1,35 m), cantitatea sporită a complexelor arheologice (85 de complexe, inclusiv opt locuințe), a pieselor de inventar (140 de unități) și a ceramicii (13042 de fragmente), așezarea de la Mereni „Chirca” se înscrie drept una prosperă și relativ bogată, plasându-se în rând cu așezările de la Budești, Delacău, Sobari, Comrat, Cobusca Veche. Din punct de vedere stratigrafic, în așezarea antică târzie de la Mereni „Chirca” se evidențiază, cel puțin, trei orizonturi (etape) cronologice. Astfel, ținând cont de faptul că una dintre locuințe (nr. 1) de tip Sântana de Mureș – Cerneahov suprapune cinci construcții aparținând aceleiași culturi (nr. 6, 20, 20-a, 23 și 31), se poate presupune că respectivul complex locativ ține de o etapă relativ târzie de la mijlocul sau chiar de la sfârșitul secolului al IV-lea, celelalte complexe, cel puțin în parte, fiind dintr-o perioadă mai veche – din prima jumătate a secolului IV sau, poate, chiar din secolul III. Într-o situație similară se afla și groapa nr. 4, care intersecta locuința nr. 32. Pe de altă parte, suprapunerea de către dărâmătura unei locuințe (nr. 2) a șapte gropi menajere (nr. 8, 9, 10, 11, 13, 15 și 28), atribuite culturii Sântana de Mureș – Cerneahov, și intersectarea acesteia de către o altă locuința (nr. 32) și două gropi menajere (nr. 4 și 26) de epocă, demonstrează existența, în așezarea de la Mereni „Chirca”, a cel puțin trei orizonturi cronologice distincte, care, în sens larg, pot fi încadrate în secolele III-IV. Observațiile cronologice care rezidă din datele stratigrafice menționate sunt confirmate și de descoperirea în așezare a unor piese de inventar, printre care se remarcă o fibulă din bronz, datată, conform clasificării lui A.K. Ambroz, în secolul al IV-lea, și un clopoțel din bronz de formă semisferică, datat, în baza descoperirilor din Crimeea, în a doua jumătate a secolului I - prima jumătate a secolului III. Astfel, dacă se ține cont și de aceste repere, cronologia așezării antice târzii de la Mereni „Chirca” poate fi stabilită în limitele secolelor III-IV.