În secolul al XVI-lea pentru Uniunea statală polono-lituaniană erau caracteristice două tradiții sarmatiste – cea „cavalerească” și cea „moșierească”. Începând cu secolul al XVII-lea un sarmat trebuia să fie nu numai un cavaler curajos cu simţul demnităţii, dar și un bun stăpân al casei, fapt ce a dus în final la ștergerea diferențelor și unificarea acestor două tradiții. În epoca barocă, sub influența noii viziuni asupra lumii și a ideologiei naționale dominante a sarmatismului pe teritoriul Galiției în secolele XVI-XVII, având ca bază modelul renascentist italian „Palazzo in Fortezza”, s-au format noi modele de reședințe rezidențiale laice, recunoscute de întregul strat aristocratic al populației. Acestea au inclus fortificații şi locuințe cu grădini şi parcuri. Noile idei și principii și-au găsit expresia în construcţiile arhitecturale și metodele de fondare a grădinilor şi parcurilor. Palatul, înconjurat de fortificații, reflecta ideea sarmatismului „cavaleresc”; ideile „moşiereşti“ ale sarmatismului, opuse celor „cavalerești”, au fost întrupate într-o grădină decorativă, ce întruchipa ideile tradiționale despre paradis, în care se putea ascunde de grijile și dificultățile vieții reale. Structura planului reședințelor rezidențiale laice cu grădini şi parcuri a depins de mai mulți factori: amplasament, timp, autor, destinaţie funcțională, preferințele și capacitățile financiare ale comanditarului. În articol sunt analizate variante de conjugare a fortificațiilor cu grădini şi parcuri sau menajerii.

In the XVI century the Polish-Lithuanian Commonwealth was characterized by two Sarmatian traditions the “knightly” and “landowner”. Starting from the 17th century it was fitting for a Sarmatian to be not only a brave knight with self-respect, but also to be a good homeowner, which ultimately led to the erasure of differences and the unification of these two Sarmatian traditions. Under the influence of the new worldview of the Baroque era and the dominant national ideology of Sarmatism in the territory of Galicia in the XVI-XVII centuries, using as a basis the model of the Italian Renaissance “Palazzo in Fortezza”, new templates of secular residential residences, which included fortifications, housing, and garden and park foundations, were formed, recognizable for the entire aristocratic stratum of the population. New ideas and principles have found their expression in architectural structures and in the methods of laying landscape objects. The palace, surrounded by fortifications, reflected the idea of “knightly” Sarmatism, while the opposite “landowning” ideas of Sarmatism were embodied in an ornamental garden, which reflected the traditional ideas about paradise, in which one could hide from the worries and difficulties of real life. The layout of secular residential residences with landscape gardening objects depended on several factors: place, time, authorship, functional purpose, preferences and financial capabilities of the customer. The article analyzes variants of conjugation of fortifications with garden and park establishments or a menagerie.