Interpretative syncretism, as a coalition of critical methods (a trans-method), combines selected elements of several paradigms: poetic, stylistic, linguistic, cultural, mythical, historical, psychological, philosophical, and hermeneutical. It is not an ambitious synthesis, nor pure eclecticism, but rather an act of creative freedom. The following reading of the poem “Prince Marko’s Church” by the Macedonian poet Blaže Koneski (1921–1993) could be seen as an optional pattern of syncretic interpretation because of several reasons: the poem has dramatic and liturgical structure suitable to express both personal and collective memory; its narrativity is intertextually linked to the Macedonian historical and folk legend of King (or Prince) Marko (“Krale Marko”); the very act of understanding the poem is an act of therapy; its associations are linked to the biblical narrative of the “Weeping of Rachel”; it evokes a lot of ethical dilemmas concerning death and God, sin and forgiveness, confession and catharsis and, ultimately, the very sense of creation, i.e. the creation of good and evil. This is the ambivalent phenomenon coexisting in synchronicity. The Macedonian language even has a specific word uniting these antithetic meanings – “evilgood” (zlodobro). The economy of evil demystifies the genesis of the biggest human trauma and stigma: doing evil under the pretext of good. “Evilgood” is not only a cultural legacy, but also reality. To sacrifice the Other is not only a mythical image, but an “eternal present”. To interpret a poem sometimes means to look for the sense of absurdity.

Sincretismul interpretativ, ca o coaliție de metode critice (o trans-metodă), combină elemente ale mai multor paradigme: poetică, stilistică, lingvistică, culturală, mitică, istorică, psihologică, filosofică şi hermeneutică. Nu este o sinteză ambițioasă, nici eclectism pur, ci mai degrabă un act de creativitate liberă. Respectiva interpretare a poeziei „Biserica prințului Marko”, semnată de poetul macedonean Blaže Koneski (1921–1993), ar putea fi văzută ca un model opțional de interpretare sincretică din mai multe motive: poemul a are o structură dramatică și liturgică adecvată pentru a exprima atât memoria personală, cât și cea colectivă; narativitatea sa este legată intertextual de legenda istorică și populară macedoneană a regelui (sau prințului) Marko („Krale Marko”); însuși actul de a înțelege poezia este un act de terapie; asocierile sale sunt legate de narațiunea biblică „Plânsul Rahelei”; evocă o mulțime de dileme etice cu privire la moarte și Dumnezeu, păcat și iertare, confesiune și catharsis și, în cele din urmă, însuși simțul creației, adică crearea binelui și a răului. Acesta este fenomenul ambivalent ce coexistă în sincronism. În limba macedoneană chiar există un cuvânt specific care unește aceste semnificații antitetice – „Evilgood” („zlodobro”). Economia răului demistifică geneza celor mai mari traume și stigmatizări umane: a face rău sub pretextul binelui. „Evilgood” nu este doar o moștenire culturală, ci și realitate. A-l sacrifica pe Celălalt nu este doar o imagine mitică, ci un „prezent etern”. A interpreta o poezie uneori înseamnă a căuta sensul absurdului.