Motivele decorative de pe hainele exterioare, precum și cele de pe alte piese de port tradițional se disting de la o zonă etnografică la alta. Cojoacele, cheptarele, având dublă funcționalitate, deoarece servesc drept podoabă în zilele de sărbătoare și piesă de port zilnic pe timp răcoros, au diferențe perceptibile în ceea ce privește decorul. Anumite deosebiri ornamentale sunt motivate de vârsta și genul purtătorului. Cojoacele sau cheptarele pentru bătrâni se făceau albe, fără decor sau erau ornamentate cu linii drepte, ondulate, puncte, zig-zaguri, roate, ornamentele, fiind aplicate pe marginea cheptarelor. Pentru tineret, decorul se aplica pe toată suprafața, numindu-se cheptare înflorate. Motivele ornamentale erau astrale, zoomorfe, vegetale sau geometrice. Cele mai preferate ornamente rămân a fi ornamentele geometrice, rozetele și roatele, romburile. Sunt frecvent atestate crucițe, musculițe (crucițe distanțate), steluțe, altița (zig-zaguri). Ulterior decorul se îmbogățește prin introducerea în compoziție a motivelor vegetale, precum flori, boboci de flori, frunze sau ramuri, frunzari, bradul cotit, poame, floarea de linte. Elementele decorative inspirate din natură sunt reprezentate stilizat. În aspectul hainelor exterioare persistă armonia și o combinație reținută în aplicarea culorilor. Gama cromatică predominantă este bicromă: roșu și negru. Se mai întâlnesc și combinații de roșu cu verde, albastru și galben, mai rar – roz și mov. Compoziția ornamentală este expusă într-o formă clasică, măsurată și discretă, după cum sublinia L. Blaga, respectând cu strictețe simetria. Pentru împodobire se foloseau strămăturile (lâniță de târg) și mătasea, se aplica blană pe marginile de la guler, jos și la răscroituri. Cusăturile decorative, broderiile se aplicau în 3, 7 sau 9 ațe, pentru a conferi o factură mai aspectuoasă decorului. Se mai aplicau fâșii sau șireturi din piele, elemente metalice sau mărgele. Decorul hainelor de exterior confirmă rafinamentul și gustul artistic al poporului român