Rașcov este considerat ca fiind cea mai veche așezare din Transnistria. În 1402, era deja menționat printre localitățile fortificate ale Marelui Ducat al Lituaniei – ca fortăreață de graniță Kalaur-Karaul, construită de prințul Vitovt. Din 1569, când, conform Actului de unire de la Lublin, Marele Ducat al Lituaniei s-a unit cu Regatul Poloniei creând Rzeczpospolita, era deja cunoscut sub numele de Rajkuv (Raszków) ca parte a Voievodatului Wrocław. Deja în această perioadă, cel târziu la mijlocul secolului al XVII-lea, aici au apărut evreii care au fugit în acest loc liniștit, între Nistru și stânci, ascuns de pogromurile cazacilor lui Bogdan Hmelnițki. Curând, orașul Rașcov devine important pe harta hasidism-ului est-european. Până în secolul al XVIII-lea, în Rașcov s-a format o populație multietnică și multi-confesională, dominată de armenii catolici, dar și cu ucraineni ortodocși și evrei hasidici. Urmele materiale ale acestei perioade au supraviețuit până în prezent: biserica Sf. Caetan și actuala biserică Sfânta Treime, ruinele Bisericii Acoperământul Măicii Domnului și sinagogii, cimitirele tuturor confesiunilor. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, din 1793, deja ca parte a Imperiului Rus, conform celei de-a doua împărțiri a Rzeczpospolitei, în Rașcov, oraș din uezdul Olgopol a guberniei Podolsk, erau 5823 de locuitori, dintre care 3201 evrei, 2427 ortodocși și în jur de două sute de catolici. În prezent, populația sa este mult mai mică, nu mai este de mult orașul Rașcov, ci satul Rașcovo, dar istoria sa bogată rămâne și astăzi cu el. La Rașcov există două cimitire evreiești: cel vechi și cel nou, interesante din multe puncte de vedere. În primul rând, cel vechi este cel mai vechi cimitir evreiesc din Transnistria, mormintele ce s-au păstrat și pot fi citite aici datează chiar de la începutul secolului al XVIII-lea. În al doilea rând, starea lui face posibilă ilustrarea mai multor tradiții și tendințe caracteristice cimitirelor evreiești: împărțirea în sectoare pentru bărbați, femei și copii, diversitatea și totodată condiționalitatea epigrafiei și simbolurilor etc.