Termenul muzeifi care a fost introdus în circuitul științifi c în perioada interbelică, iar utilizarea lui pe scară largă în literatura de specialitate va începe în anii ’50 ai secolului XX odată cu crearea și dezvoltarea rezervațiilor cultural-naturale, a muzeelor în aer liber. Muzeifi carea este o direcție de activitate muzeală și de protejare a patrimoniului. Esența muzeifi cării constă în transformarea monumentelor istorico-culturale și naturale în obiective muzeale în scopul identifi cării semnifi cației istorico-culturale, științifi ce, artistice și introducerea lor în circuitul public și științifi c. Muzeifi carea presupune mai multe etape și poate evolua în funcție de categoriile de patrimoniu sub diverse forme. Este recunoscută astăzi drept calea optimă de păstrare și promovare a monumentelor care nu sunt scoase și nici nu sunt mutate din contextul lor istoric și natural, ci sunt transformate în obiective muzeale, direct pe locul lor de existență. Muzeifi carea dă naștere unor noi tipuri de muzee: muzeu-biserică, muzeu-cetate, muzeuoraș, muzeu-conac, muzeu-curte, muzeu-parc etc. Unele din aceste tipuri de muzee au fost organizate și funcționează în sistemul cultural al Republicii Moldova. Republica Moldova are o istorie aparte în ceea ce privește muzeifi carea patrimoniului imobil. Primele idei privind muzeifi carea unor monumente istorice din Basarabia vor fi lansate în perioada Primului Război Mondial. Primul decret regal de muzeifi care a unei case memoriale din Basarabia va fi publicat în primăvara anului 1940, iar primele case în care au locuit unele personalități marcante vor fi muzeifi cate după anul 1945, odată cu terminarea Războiului al Doilea Mondial. Procesul de muzeifi care a patrimoniului imobil în Republica Moldova în perioada regimului sovietic are anumite particularități care au fost condiționate, în primul rând, de regimul politic stabilit după 1944 și de cantitatea și calitatea patrimoniului. Începând cu anul 1991 înregistrăm o dezvoltare slabă a procesului de muzeifi care a monumentelor istorice, cauzată atât de stagnarea economică a republicii, cât și de lipsa de interes a statului și indiferența societății civile, a comunităților locale.