Creșterea animalelor și vânătoarea la comunitățile culturii Noua (epoca Bronzului): studiu de caz privind situl de la Crasnaleuca (județul Botoșani, România)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
262 4
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-02 22:59
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/903'1"637"(498) (1)
Arheologie (937)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (2097)
SM ISO690:2012
RAFAILĂ-STANC, Simina Margareta, BEJENARU, Luminiţa. Creșterea animalelor și vânătoarea la comunitățile culturii Noua (epoca Bronzului): studiu de caz privind situl de la Crasnaleuca (județul Botoșani, România). In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 27, 19-20 octombrie 2017, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2017, Ediția 27, pp. 30-31.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 27, 2017
Conferința "Conferința științifică a Muzeului Național de Istorie a Moldovei."
27, Chisinau, Moldova, 19-20 octombrie 2017

Creșterea animalelor și vânătoarea la comunitățile culturii Noua (epoca Bronzului): studiu de caz privind situl de la Crasnaleuca (județul Botoșani, România)

CZU: 902/903'1"637"(498)

Pag. 30-31

Rafailă-Stanc Simina Margareta, Bejenaru Luminiţa
 
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
 
 
Disponibil în IBN: 24 iunie 2022


Rezumat

Pe terasa mijlocie a Prutului, în locul numit Staniște (Crasnaleuca, județul Botoșani), se găsește așezarea de cultura Noua care a furnizat materialul faunistic studiat. Eșantionul arheozoologic luat în studiu cuprinde resturile faunistice aparținând culturii Noua (Epoca Bronzului), recoltate cu ocazia campaniilor arheologice derulate în anii 1992-1994, conduse de arheologul Lidia Dascălu. Eşantionul, constituit din 2656 de resturi faunistice, cuprinde oase, dinţi, procese cornulare, toate materiale cu o puternică mineralizare şi rezistente în timp la acţiunea diverşilor factori. Au fost identifi cate resturi ce aparțin mamiferelor domestice (Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Equus caballus, Canis familiaris) și sălbatice (Sus scrofa, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Lepus europaeus). Resturile analizate aparțin cu preponderență speciilor de mamifere domestice (93,4%) dovedind că în această perioadă creșterea animalelor era o ocupație importantă. Dintre acestea ponderea cea mai mare este deținută de bovina domestică, urmată ca frecvență a resturilor de către ovicaprine. Numărul mic de resturi de porc ar indica un comportament de păstorit al comunității. În cazul bovinelor și ovicaprinelor se avea în vedere exploatarea mixtă, atât pentru produsele secundare (lapte, lână, tracțiune etc.), cât și pentru cele primare (carne). Porcul domestic era exploatat în mai mică măsură, pentru produsele primare. Locuitorii acestei așezări practicau puțin vânătoarea (circa 6% resturi de mamifere sălbatice din totalul celor identifi cate specifi c), mamiferele vânate fi ind folosite în mare parte în alimentație, precum și pentru piele, blană. Au fost identifi cate resturi aparținând speciilor de pădure și lizieră.