Situaţia religioasă din RSSM, în anii 1944-1965
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
284 7
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-31 11:41
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478):2”1944-1965” (2)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
Istoria generală (3880)
SM ISO690:2012
FUŞTEI, Nicolae. Situaţia religioasă din RSSM, în anii 1944-1965. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 28, 18-19 octombrie 2018, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2018, Ediția 28, pp. 39-40. ISBN 978-9975-87-431-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 28, 2018
Conferința "Conferinţa ştiinţifică a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei."
28, Chisinau, Moldova, 18-19 octombrie 2018

Situaţia religioasă din RSSM, în anii 1944-1965

CZU: 94(478):2”1944-1965”

Pag. 39-40

Fuştei Nicolae
 
Institutul de Istorie
 
 
Disponibil în IBN: 23 iunie 2022


Rezumat

Pentru a înţelege cauzele, etapele, formele şi metodele de luptă a partidului şi statului sovietic îndreptate spre îngrădirea libertăţilor religioase, în cadrul căreia se rezolvau sarcinile practice pentru micşorarea numărului comunităţilor religioase, a slujitorilor cultelor, ritualurilor religioase, a credincioşilor, este necesar să clarificăm situaţia din fiecărei asociaţie religioasă care acţiona în teritoriul RSSM. În această perioadă în RSSM activau legal următoarele culte religioase: Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă de Rit Vechi, Cultul Mozaic (Iudaic), Cultul Creştin Evanghelist-Baptist, Cultul Adventist de Ziua a 7-a, şi cultul Molocanilor. Pe lângă cele enumerate, mai funcţionau ilegal câteva asociaţii religioase „antisovietice”, „totalitare”: inochentiştii, Martorii lui Iehova, Penticostalii, Adventiştii reformaţi şi menoniţii. Cunoscând situaţia religioasă vom avea posibilitatea să evaluăm adevărata valoare a succeselor politicii statului şi partidului în cazul fiecărei comunităţi religioase, dar şi faţă de confesiune în general, precum şi compararea situaţiei confesiunilor între ele. În scopul de a corela punerea în aplicare a politicilor anti-religioase în diferite perioade ale statului sovietic pare a fi utilă compararea cu unele date statistice din etapele anterioare: 1943-1948; 1948-1954. În luna iulie 1944 în republică funcţionau 722 comunităţi religioase: 600 ortodoxe, 21 lipoveneştii, patru comunităţi catolice, 79 comunităţi baptiste, 13 comunităţi adventiste, două comunităţi ale molocanilor şi 13 comunităţi iudaice. În acelaşi timp în RSSM se numărau mai multe lăcaşuri de cult închise, dintre care 343 ortodoxe. Spre sfârşitul perioadei cercetate în RSSM erau înregistrate 292 comunităţi religioase: 197 biserici ortodoxe, deservite de 204 preoţi şi diaconi (inclusiv un arhiereu); una – romano-catolică; nouă – lipovene, 71 – ale creştinilor evanghelişti-baptişti, 13 – adventiste, una – a molocanilor, şi o comunitate iudaică. În total au rămas funcţionale doar 40% din numărul comunităţilor care activau în RSSM în anul 1944. Noua politică antireligioasă de la sfârşitul anilor ‘50 - mijlocul anilor ‘60, a avut impact asupra activităţii fiecărei din comunităţile religioase din republică şi a situaţiei religioase din întreaga ţară.