În cadrul analizelor noastre cu imigrări româneşti în nord-vestul Rusiei apare legitimă încercarea de a proiecta eventual şi unele relaţii românoestoniene în evul mediu timpuriu, deoarece convieţuirile româno-slave au fost atestate în chiar vecinătatea teritorială a acestui popor finic de vest, cum ar fi cele menţionate în oraşul Izborsk şi în jurul lacului Pskov. Desigur, la baza investigaţiei de faţă pot fi de un real folos concluziile deja trase ale relaţiilor româno-finice (suomi) din Finlanda, pe care le-am exemplificat în alt studiu, de asemenea, şi cele româno-vepse şi românocarele, publicate în alte articole ştiinţifice. Astfel, în cercetările noastre interdisciplinare paralela lingvistică româno-estoniană beneficiază inclusiv şi de repertoriile de cuvinte comune cu româna ale altor limbi finice de vest, aflate într-o vecinătate mai mult sau mai puţin apropiată. După investigaţiile noastre, realizate într-o abordare preliminară, noi putem aprecia că poporul estonian s-a aflat într-un contact de apropiere strânsă cu unele grupuri de români venite în nordul european, fie că i-a asimilat, aceste fapte lăsând urme de împrumut în limba estoniană, pe care încă nu le putem aprecia strict cronologic, dar numai în prealabil, fără să stabilim la ce grad comparativ cu celelalte limbi finice s-au derulat aceste fenomene, fie că s-au produs în tot ansamblul etnic finic de nord, fie într-un teritoriu limitrof ceva mai îndepărtat. Aceste lucruri încă urmează a fi precizate. Importanţa evaluării acestor cercetări poate să ne dezvăluie aspecte comune ale istoriei românilor într-o tangenţă cu cea a istoriei estonienilor, dar şi să atesteze un anumit nivel de dezvoltare etnică al românilor din evul mediu timpuriu, care nu poate fi relevat în teritoriile de origine din cauza lipsei izvoarelor documentare.