Hermeneutica fi losofi că gadameriană este exploatată de mai bine de două decade în spaţiul occidental în cadrul fi losofi ei educaţiei. Reactualizarea conceptului de Bildung întreprinsă de Hans-Georg Gadamer cu precădere în „Adevăr și metodă”, centralitatea dialogului ca experienţă hermeneutică în fi losofi a sa, perspectiva gadameriană asupra comprehensiunii sunt doar unele dintre elementele fi losofi ei hermeneutice ce au un impact semnifi cativ asupra manierei în care este înţeleasă educaţia. În lucrarea de faţă se va aduce în discuţie relevanţa priorităţii hermeneutice a întrebării pentru didactica istoriei. Înţelegerea cunoașterii în perspectiva unei logici a întrebării și a răspunsului, preluate de Gadamer de la Robin George Collingwood, mai curând decât sub semnul unei logici clasice a propoziţiilor adevărate sau false pune în lumină un alt mod de a înţelege procesul predării-învăţării. În efortul cunoașterii, întrebarea este prioritară faţă de aserţiuni întrucât provoacă mișcarea gândirii spre ceea ce nu este cunoscut. Însă nu orice formulare interogativă are deschiderea și caracterul transformativ specifi ce experienţei hermeneutice. Filosoful german vorbește despre „întrebările adevărate” care, deși determină o direcţie a cercetării, nu presupun deja un răspuns. Întrebările adevărate sunt cele care aduc într-un orizont deschis ceea ce se întreabă. Este posibilă ridicarea unei întrebări adevărate în sala de clasă? Cum poate fi reînţeleasă didactica istoriei dacă o astfel de experienţă este posibilă?