Articolul precedent |
Articolul urmator |
310 4 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-06-20 12:00 |
SM ISO690:2012 ASĂVOAIE, Costică, STRATULAT, Lăcrămioara, NIȚĂ, Cosmin, JOSANU, Vitalie, MINEA, Bogdan, MUNTEANU, Lucian. O vatră monahală a Mănăstirii Secu. Schitul Nifon. In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie, 13 mai 2016, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Administrare Publică, 2016, Ediţia III, pp. 34-35. ISBN 978-9975-71-774-8. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie Ediţia III, 2016 |
||||||
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie" Chișinău, Moldova, 13 mai 2016 | ||||||
|
||||||
Pag. 34-35 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Cercetările arheologice şi istorice care au fost începute în anul 2011, la iniţiativa şi cu sprijinul Părintelui Stareţ al Mănăstirii Secu, arhimandrit Vichentie Amariei, au condus la alte concluzii, punând într-o nouă lumină lăcaşul. Schitul a fost fondat în a doua jumătate a secolului XVII. Conform unor surse, aşezarea monahală a fost ctitorită în 1667, având ca hramuri Buna Vestire şi Sf. Ierarh Modest. Alte surse arată că aşezământul a fost fondat în 1690 şi rectitorit în 1765. Importanţa schitului în perioada de început a secolului XVIII este clară, o dovadă în acest sens fi ind icoana Maicii Domului, cunoscută în popor „Chiprioata”, adusă aici alături de alte bunuri în 1718, după desfi inţarea Cetăţii Neamţului. Această icoană, care fusese dăruită de Vasile Lupu paraclisului din cetate, a fost păstrată la schit până în 1758. Schitul a fost părăsit în mod paşnic la jumătatea secolului al XIX-lea. |
||||||
|