O vatră monahală a Mănăstirii Secu. Schitul Nifon
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
310 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-20 12:00
SM ISO690:2012
ASĂVOAIE, Costică, STRATULAT, Lăcrămioara, NIȚĂ, Cosmin, JOSANU, Vitalie, MINEA, Bogdan, MUNTEANU, Lucian. O vatră monahală a Mănăstirii Secu. Schitul Nifon. In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie, 13 mai 2016, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Administrare Publică, 2016, Ediţia III, pp. 34-35. ISBN 978-9975-71-774-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediţia III, 2016
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie"
Chișinău, Moldova, 13 mai 2016

O vatră monahală a Mănăstirii Secu. Schitul Nifon


Pag. 34-35

Asăvoaie Costică, Stratulat Lăcrămioara, Niță Cosmin, Josanu Vitalie, Minea Bogdan, Munteanu Lucian
 
Complexul Muzeal Naţional „Moldova" Iaşi
 
 
Disponibil în IBN: 3 iunie 2022


Rezumat

Cercetările arheologice şi istorice care au fost începute în anul 2011, la iniţiativa şi cu sprijinul Părintelui Stareţ al Mănăstirii Secu, arhimandrit Vichentie Amariei, au condus la alte concluzii, punând într-o nouă lumină lăcaşul. Schitul a fost fondat în a doua jumătate a secolului XVII. Conform unor surse, aşezarea monahală a fost ctitorită în 1667, având ca hramuri Buna Vestire şi Sf. Ierarh Modest. Alte surse arată că aşezământul a fost fondat în 1690 şi rectitorit în 1765. Importanţa schitului în perioada de început a secolului XVIII este clară, o dovadă în acest sens fi ind icoana Maicii Domului, cunoscută în popor „Chiprioata”, adusă aici alături de alte bunuri în 1718, după desfi inţarea Cetăţii Neamţului. Această icoană, care fusese dăruită de Vasile Lupu paraclisului din cetate, a fost păstrată la schit până în 1758. Schitul a fost părăsit în mod paşnic la jumătatea secolului al XIX-lea.