Situl arheologic din punctul Palanca, acesta este situat la cca. 1,5 km NE de localitatea Enisala, com. Sarichioi, jud. Tulcea, întinzându-se de o parte și de alta a drumului județean ce duce la Sarichioi, în zona de contact a lacurilor Razim și Babadag. Așezarea a fost semnalată inițial de Gavrilă Simion, un sondaj fiind efectuat aici în perioada 1-6 septembrie 1969, chiar pe Palancă, de către Sebastian Morintz, rezultatele acestuia fiind publicate doar în mică parte. Ulterior, cu ocazia plantării viței-de-vie, dar și a exploatării mecanizate a pământului galben, în 1979 au fost efectuate cercetări arheologice preventive conduse de Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, care s-au concretizat într-o secțiune cu dimensiunile de 80×2 m. În 1986, obiectivul a fost cercetat și de Silvia Baraschi, rezultatele fiind însă din păcate inedite. Observând starea deplorabilă a sitului, colectivul șantierului Babadag a solicitat începând cu 2003 autorizații pentru cercetări de salvare în jurul unei suprafețe distruse de o lutărie. În perioada 2003-2006 s-a reușit cercetarea integrală a zonei amenințate. O cercetare preventivă de amploare a avut loc și în cursul anului 2010 și ne-a permis investigarea unei suprafețe de 920 mp situată în zona vestică a sitului prilejuind obținerea unor noi și importante date arheologice. Fără îndoială cele mai cuprinzătoare investigații au avut loc în această campanie arheologică (2013), ocazie cu care am cercetat alți 6000 mp. La aproape 10 ani de la ultimele cercetări arheologice echipa implicată în acest proiect a reușit prelucrarea întregului lot de materiale, fiind efectuate și o serie de analize interdisciplinare. Este posibil ca așezarea să se întindă pe o suprafață de aproximativ 7 ha. În urma cercetărilor au fost documentate mai multe structuri de habitat, precum locuințe de tip bordei și gropi cu diferite utilități. Acestea apar grupate pe plan, indicând mai multe nuclee de locuire. Tot din acest sit provin și mai multe contexte care conțineau oseminte umane în diferite stadii de conexiune anatomică. Unii indivizi păstrează urme de violență perimortem. Lotul de artefacte este dominat de ceramică, obiectele din metal os sau piatră fiind destul de puține. Dacă formele ceramice sunt cele specifice siturilor Babadag, lotul de la Enisala surprinde prin gradul scăzut de decorare al recipientelor (în jur de 30%) și prin lipsa aproape în totalitate a benzilor de decor mai complicate. Această situație este asemănătoare cu cea înregistrată pentru ultimele trei niveluri din situl eponim, ceea ce ne-a determinat să credem că perioada finală a culturii Babadag este caracterizată printr-o scădere considerabilă a decorării vaselor (de la aprox. 70% - sub 30%. Până în prezent dispunem de o serie de șapte datări 14C, care indică o locuire a sitului într-o perioadă cuprinsă între mijlocul sec. X - sec. IX a. Chr. Această datare confirmă cumva teoria noastră și mai mult decât atât indică o evoluție a culturii Babadag doar până probabil la începutul sec. VIII a. Chr. și nu cum se credea, până la venirea primilor coloniști greci (mijlocul sec. VII a. Chr.).