În prezentarea de faţă, autorii elucidează contextul descoperirii unui mic altar în situl precucutenian de la Topoliţa, jud. Neamţ. Artefactul în discuţie a fost identificat în apropierea locuinţei L.4/2021, fiind asociat cu un bogat material ceramic, resturi osteologice și artefacte litice. Deși s-a păstrat în stare fragmentară, obiectul păstrează unele trăsături care permit reconstituirea formei sale. Având, cel mai probabil, aspectul unei casete închise, altărașul prezenta patru picioare, care îi dau o notă antropomorfizată. De asemenea, pe toată suprafaţa exterioară, acesta a fost decorat cu linii incizate. Pe baza trăsăturilor generale, stabilite prin reconstituirea grafică, considerăm că obiectul se încadrează în categoria altarelor, așa cum a fost ea definită în literatura de specialitate. Pentru o discuţie de ansamblu, vom folosi exemple relevante și analogii – atât din mediul precucutenian, cât și din arealul neo-eneoliticului balcano-anatolian. Modul concret de folosire a acestor tipuri de recipiente este greu de reconstituit. Cu toate acestea, se poate presupune utilizarea lor pentru păstrarea unor produse solide sau lichide sau întrebuinţarea lor ca recuzită în cadrul unor ceremonii.