Până acum trei decenii, în zona de nord a Subcarpaţilor Moldovei erau cunoscute foarte puţine descoperiri atribuite culturii Precucuteni. Pentru bazinul hidrografic al râului Topoliţa, afluent de dreapta al Moldovei, cel mai cunoscut sit era cel de la Târpești, care a fost cercetat sistematic. După anul 2000, intensele cercetări de suprafaţă, realizate în zona aflată în studiu, au favorizat identificarea unor noi situri atribuite mediului cultural amintit, fapt ce a modificat substanţial imaginea referitoare la dinamica teritorială a acestor comunităţi. Începând cu anul 2007, când s-au făcut săpături arheologice sistematice în situl legat de exploatarea apelor sărate de la ŢoliciHălăbutoaia, s-au obţinut informaţii foarte interesante despre comunităţile eneolitice. După 2015, prin intermediul unui protocol de colaborare existent între Complexul Muzeal Naţional Neamţ și Universitatea din ErlangenNürnberg, mai multe situri atribuite culturii Precucuteni au fost investigate prin metode geofizice, fiind obţinute informaţii foarte detaliate despre organizarea internă a așezărilor și gradul de conservare a acestora. Pe baza datelor cunoscute în prezent, observăm o distribuţie oarecum neuniformă a așezărilor: un grup aflat în zona de confluenţă a Topoliţei cu Moldova, iar un alt grup, mai consistent, care face obiectul discuţiei noastre, poate fi conturat în bazinul superior al râului. Recent, unul dintre aceste situri, cel de la Topoliţa – La nord-vest de sat, a fost inclus într-un proiect de cercetare sistematică, care oferă deja o serie de rezultate interesante pentru etapa mijlocie a culturii Precucuteni.