Autoarea articolului abordează problema corelaţiei între limbă şi putere din punct de vedere politic, social, economic, şi cultural la nivelul societăţii în general şi al celei din RM în particular. În baza unei interpretări originale, a cărei înţelegere este facilitată prin grafuri, autoarea demonstrează pertinenţa legăturii profund motivate care există între limbă şi putere, aceasta manifestându-se la diferite nivele ale vieţii socio-economice şi politice. Dezechilibrul constatat dintre rolul pe care trebuie să-l aibă limba română în societatea din RM şi statutul real al acesteia scoate în prim plan importanţa lingvistului în definirea politicilor de funcţionare a limbilor într-un stat.